Cuvantul lui Dumnezeu pentru Astazi 24.08.19

Domnul este aproape

vineri, 9 august

În anul morții împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața și cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Și unul striga către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“.

Isaia 6.1-3

Această minunată viziune a gloriei lui Dumnezeu a avut un efect profund asupra lui Isaia. În mod profetic, ea vorbește despre manifestarea Domnului în Împărăția milenială viitoare, când oamenii vor vedea pământul acoperit de cunoștința gloriei lui Dumnezeu. Chiar și serafimii își acopereau fața cu două dintre aripile lor. Picioarele le erau de asemenea acoperite în prezența Dumnezeului de trei ori sfânt. În această întreită desemnare a gloriei Sale este implicat faptul că Dumnezeu este o unitate și o trinitate în același timp – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

În fața unei astfel de viziuni, Isaia a zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor!“ (versetul 5). În capitolul precedent, Isaia fusese călăuzit de Duhul lui Dumnezeu să rostească „vai-uri“ cu privire la șase clase diferite de oameni, însă acum, aflat în chiar prezența gloriei lui Dumnezeu, nu poate face altceva decât să-și recunoască păcătoșenia profundă, care merita și ea din plin un „vai“.

Din fericire, există un remediu pentru omul păcătos care are credință în Dumnezeul cel viu! Unul dintre serafimi a zburat către Isaia având un cărbune luat de pe altar, cu care i-a atins buzele profetului. Jertfele erau oferite pe altar, imagini ale jertfei mărețe a lui Hristos la Calvar. Astfel, păcatul lui Isaia a fost curățit, iar buzele sale au fost făcute capabile să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Fie ca și noi să avem astfel de buze, gata să vorbească pentru Domnul nostru!

L. M. Grant

Sămânța bună

vineri, 9 august

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților … și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura … despre Iuda, care a fost călăuza celor care au prins pe Isus“.

Fapte 1.15,16

Împlinirea Scripturii

În zilele care s-au scurs între înălțarea Domnului și coborârea Duhului Sfânt, Petru s-a ridicat în mijlocul ucenicilor adunați în număr de aproape 120 și le-a arătat că ceea ce se întâmplase lui Iuda însemna împlinirea Scripturilor, după cum vestise Duhul Sfânt prin gura lui David. El le-a reamintit că banii aduși înapoi de Iuda căpeteniilor iudeilor, când el L-a văzut pe Isus osândit, au servit la cumpărarea ogorului în care vânzătorul își luase viața. Cu autoritatea scrierilor din Psalmi, Petru a spus: „Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când El a fost înălțat de la noi, unul dintre ei să fie martor împreună cu noi al învierii Lui“ (versetele 21 și 22). Vedem din nou importanța învierii în mărturia pe care apostolii o aveau de dat despre Domnul Isus. Să remarcăm de asemenea în această predică a lui Petru că și Cuvântul scris i-a călăuzit pe ucenici. Cât de diferit era Petru față de altă dată! Domnul a deschis mintea ucenicilor, pentru ca ei să înțeleagă Scripturile, astfel că nu aveau nevoie de o altă călăuzire pentru a-l înlocui pe Iuda.

Astăzi, descoperirea lui Dumnezeu, absolut completă, conține tot ceea ce este necesar credinciosului pentru a-l călăuzi în mersul său și a-l învăța în toate privințele. Orice învățătură care nu este în acord cu Scripturile sau care provine din alt izvor, așa-zise descoperiri ale Duhului sau ale duhurilor, este falsă.

De pe Youtube – Florin Dan – Cortul intalnirii Biserica Betel din Ramnicelu 2017 – Dumnezeu te iubeste

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (48) – „MÂINI ÎNTINSE”

„48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale. ”
(Psalmi 119:48)

Vremea pierdută nu se mai întoarce. Vremea pe care astăzi ai pierdut-o fără s-o petreci în compania lui Dumnezeu e pierdută pe vecie. Dacă astăzi nu-ți faci timp să ridici mâini curate către Dumnezeu, atunci ai pierdut vremea degeaba. Regret că au trecut pe lângă mine atâtea clipe fără ca eu să profit de ele și să ridic mâinile către Creatorul meu. Regret, dar nu mai pot face nimic. Astăzi, însă, ridic mâna către Cel ce mi-a schimbat viața ca să-I mulțumesc pentru lucrările pe care le-a făcut în mine.

Există câteva ocazii speciale când ne întindem mâinile în plan vertical sau în plan orizontal.

1. În plan orizontal:

• când binecuvântăm pe cineva: „Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.” (Faptele apostolilor 6:5-6). Aici este vorba despre binecuvântare prin punerea în slujba de diacon. Prin această binecuvântare oamenii au concretizat porunca lui Dumnezeu. Tu când ai binecuvântat ultima dată pe cineva?
• când îmbrățișăm pe cineva apropiat și drag: „Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). Tatăl a fost cel care a făcut primul pas iertându-l și iubindu-l pe fiul cel neascultător și risipitor. Tu când ai iertat și ai iubit ultima dată pe cineva care ți-a greșit?

1. În plan vertical:

• când avem nevoie de Dumnezeu: „Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!” (Psalmi 143:6-7). Nu putem spune că trece vreo zi în care să nu avem nevoie de Dumnezeu. Dar când ți-ai întins ultima dată mâinile către Dumnezeu ca să-I ceri ajutorul? Când ți-ai călcat orgoliul în picioare smerindu-te înaintea Domnului?
• când binecuvântăm pe Dumnezeu: „Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer, şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!” (1 Împăraţi 8:22-23). Saul a lăudat pe Dumnezeu cu prilejul sfințirii Templului. Noi trebuie să-L lăudăm în fiecare zi!
• când primim ceva: Dumnezeu ne-a oferit mântuirea în dar. Nu a trebuit decât să ne întindem mâinile către El și s-o primim. Câți își mai întind mâinile către El în ziua de azi ca să fie mântuiți?

Mai sunt, desigur, și multe alte prilejuri când putem înălța mâinile cu bucurie și mulțumire către Domnul. Dar în primul rând trebuie să ne înălțăm nu numai mâinile, dar și glasul și sufletul către Dumnezeu ASTĂZI. S-ar putea ca „mâine” să nu mai existe pentru noi!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (47) – „CEA MAI MARE DINTRE TOATE”

„47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc. ”
(Psalmi 119:47)

Apostolul Pavel a scris despre trei lucruri foarte importante și care nu pot nicidecum lipsi din „arsenalul” oricărui creștin: credința, nădejdea și dragostea (1 Corinteni 13). Referindu-se în mod special la ultima dintre ele, a spus că este cea mai mare, adică cea mai importantă dintre toate. Și cine-aș fi eu ca să-l contrazic?!? Dragostea este, într-adevăr, cea mai mare dintre toate. Credință fără dragoste nu există. Nădejdea fără dragoste nu are sens. Dacă apostolul Pavel a spus acest lucru referitor la relațiile dintre oameni, atunci cu atât mai mult psalmistul David a avut dreptate să spună că iubește poruncile care au venit direct de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este deasupra tuturor și a toate. El este suprem pentru că prin el ni s-a revelat voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Să iubești Cuvântul Domnului înseamnă să-l citești cu nesaț în fiecare zi, să sorbi din „apa vie” pe care el ți-o oferă. Cuvântul Domnului este viață, deci să „sorbi” din el înseamnă să primești viață și viața să intre în tine. Așadar, dragii mei, SĂ SORBIM CU TOȚII CU NESAȚ DIN ACEST IZVOR NESECAT DE VIAȚĂ CARE ESTE CUVÂNTUL DOMNULUI, BIBLIA! SĂ IUBIM BIBLIA MAI MULT DECÂT ORICE PE LUME, CĂCI ÎN EA AFLĂM IZVORUL VIEȚII VEȘNICE!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (46) – „ÎNAINTEA AUTORITĂȚILOR”

„46. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul. ”
(Psalmi 119:46)

Într-o meditație anterioară vorbeam despre a asculta sau nu de autorități. Astăzi aș vrea să vorbim tot despre autorități, însă dintr-o cu totul altă perspectivă.

Apostolii au fost chemați sau aduși în câteva rânduri înaintea împăratului, autoritatea politică supremă în stat, și a marelui preot, autoritatea religioasă supremă, ca să dea seamă de credința lor și de predicarea lui Hristos mulțimilor. Împăratul se temea ca nu cumva, în acest fel, să-i fie subminate puterea și autoritatea. De asemenea, au fost duși și înaintea autorităților religioase ale vremii (Sinedriului). Au fost bătuți și amenințați cu moartea. Însă TOTDEAUNA au știut ce să răspundă, pentru că Domnul Isus îi înștiințase mai dinainte, spunându-le: „Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.” (Matei 10:18-20). Când Petru și Ioan au fost duși înaintea Sinedriului ca să dea socoteală pentru că „îndrăzniseră” să vindece un bolnav, cel dintâi i-a înfruntat în Numele Domnului Isus Hristos, spunându-le: „Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” (Faptele apostolilor 4:9-11). În felul acesta le-a predicat pe Isus, de care ei se lepădaseră și pe care Îl răstigniseră. Pentru că ei știau că acesta este adevărul (vezi versetul 16 din același capitol), dar pentru că se temeau ca vestea aceasta să nu cumva să se răspândească și ei să-și piardă autoritatea și câștigul, i-au amenințat și le-au poruncit să nu mai vorbească nimănui în Numele Domnului Isus. Petru, însă, le-a răspuns că lucrul acesta n-ar fi corect înaintea lui Dumnezeu, așa că și-au continuat lucrarea la care fuseseră chemați: aceea de vestire a Evangheliei. Preoții din ziua de azi, care reprezintă autoritatea religioasă în stat și care nu de puține ori au strânse legături cu autoritățile publice, fac același lucru: împiedică creștinii să le vestească Evanghelia oamenilor ca să nu-și piardă autoritatea și câștigurile, uneori substanțiale. Dar cum lucrarea lui Dumnezeu trebuie să meargă mai departe, personal m-am gândit să-l pun pe lista mea de rugăciune pe preotul din satul meu ca Dumnezeu să-i schimbe inima. Vă îndemn pe toți să faceți la fel pentru preoții pe care îi cunoașteți!

De asemenea, duși înaintea împăratului ucenicii au avut posibilitatea să-i vestească acestuia Evanghelia. Este binecunoscută cuvântarea lui Pavel ținută înaintea împăratului Agripa (vezi Faptele Apostolilor cap. 26), când acesta i-a povestit de-a fir a păr cum el așteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu (adică învierea morților), cum s-a întors el la Domnul Isus prin întâlnirea aceea „de gradul trei” de pe drumul Damascului, așadar când el a avut ocazia să-i vestească Evanghelia chiar împăratului. Acesta, însă, la tot ceea ce i-a mărturisit Pavel a dat un răspuns în doi peri: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele apostolilor 26:28). La care Pavel, plin de Duhul Sfânt, i-a răspuns: „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” (Faptele apostolilor 26:29). Știm cu toții că Agripa a ales să nu asculte de îndemnul lui Pavel. Așadar nu este atribuția noastră să forțăm pe cineva să fie un adevărat creștin. Nu putem noi da mântuirea. Dar atribuția noastră este să vestim evanghelia oricărui om, cu orice risc, inclusiv autorității religioase și politice. FĂ AȘA ȘI VEI FI BINECUVÂNTAT!

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (44) – „ÎMPLININD BIBLIA ÎN ȘI PRIN VIAȚA NOASTRĂ”

„44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. ”
(Psalmi 119:44)

Ca să analizăm acest verset, îl putem împărți în trei părți distincte: „voi păzi”, „Legea Ta” și „necurmat, totdeauna și pe vecie”. Să le luăm pe rând!

1. „Voi păzi”. Ce înseamnă „a păzi”? Explicația pe care o dă dicționarul în acest context este: „A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc.”. Așadar, când vine vorba despre Cuvântul Domnului, cu atât mai mult nu-i de joacă! Mulți dintre oameni cred că dacă se pocăiesc este suficient, nu mai trebuie să facă nimic. Sunt unii care nici măcar nu citesc cu regularitate Biblia. Dar psalmistul spune aici că nu este suficient nici măcar cititul Bibliei. De ce? Din două motive la fel de importante. Primul este acela că de multe ori Dumnezeu vrea să ne vorbească prin intermediul Bibliei. Dar cum să ne vorbească El dacă noi nu medităm la Cuvintele Sale? Biblia este scrisoarea de dragoste a Lui pentru noi, trebuie să o citim cu inima deschisă și îndrăgostită de Dumnezeu, numai așa putem înțelege mesajul Lui pentru noi. Apoi, al doilea motiv este acela că Biblia trebuie să fie un standard de viață pentru toți creștinii. Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)
2. „Legea Ta”. Cel care este pus să păzească, trebuie să păzească Nu poate să nu păzească nimic, ar fi un lucru fără sens. Iar acel ceva trebuie să aibă o anumită valoare. Nimeni nu angajează un paznic ca să păzească lucruri fără valoare. În situația noastră, noi trebuie să păzim Legea Domnului, adică Cuvântul Său. Asta înseamnă că acesta are valoare. Însă pentru a păzi Cuvântul Domnului nu trebuie doar să-L cunoaștem la nivel intelectual (cu mintea), ci trebuie să-L și împlinim (cu inima și cu fapta) în viața noastră. Și fariseii și saducheii cunoșteau Tora, dar nu o împlineau în viața lor. Iată de ce Ioan Botezătorul i-a mustrat spunându-le: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Matei 3:7-8)
3. „Necurmat, totdeauna și pe vecie”. Este o repetare de termeni sinonimi (care au același sens). De ce a ales psalmistul această exprimare? Nu știu. Dar părerea mea este că această repetare este ca și cum ai spune: „în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Interpretarea care îmi vine în minte este aceea că Biblia, Cuvântul Domnului, este veșnică așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este veșnic. Sigur, este doar o interpretare. Cert este că noi trebuie să împlinim Cuvântul Domnului întotdeauna, în viața aceasta și în veșnicie. Cine împlinește Biblia în viața aceasta, automat o va împlini și în veșnicie pentru că, așa cum ea este veșnică, la fel și sufletul nostru este veșnic. Cine nu o împlinește în viața asta, în veșnicia iadului nu va mai avea posibilitatea s-o împlinească. Așa că, drag prieten, CAUTĂ ȘI ÎMPLINEȘTE BIBLIA ACUM, CÂT MAI AI TIMP! MAI TÂRZIU POATE VEI VREA ACEST LUCRU, ÎNSĂ NU VEI MAI PUTEA! DOMNUL SĂ-ȚI DEA PUTERE!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (41) – „O STRIGARE DISPERATĂ”

„41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta! ”
(Psalmi 119:41)

 

Avem momente în viață când simțim cum valurile ne acoperă, ne simțim acaparați de brațele nemiloase ale problemelor și simțim focul cuptorului, parcă încins de șapte ori mai mult decât de obicei. Unii dintre noi ne-am întors la Dumnezeu din mijlocul unei astfel de văpăi crezând că toate vor fi doar lapte și miere. Ce am constatat fiecare după aceea, știe fiecare în dreptul său.

Aș vrea, însă, să mă refer acum la momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi am încercat să ne rezolvăm problemele singuri, fără Dumnezeu. Am încercat, dar am eșuat lamentabil. Am eșuat pentru că în ceea ce privește problemele vieții nu poți avea sorți de izbândă dacă nu-L ai ca aliat pe El. Mulți au fost căzuți în patima alcoolului, al tutunului, unii au apucat calea drogurilor. Mulți au căzut în capcana curviei sau a relațiilor nepotrivite descrise de apostolul Pavel în Romani 1: 24-32. Unii și-au pierdut locul de muncă din pricina problemelor cu alcoolul. Alții și-au destrămat familiile. Alții au ajuns în închisoare. Alții au murit în diferite accidente. Alții au fost uciși de tovarășii de pahar. Alții s-au sinucis. Dar slăvit să fie Domnul că pe noi El ne-a găsit și ne-a „recuperat” la timp! Stau de multe ori și mă gândesc analizându-mi viața și de fiecare dată ajung la o singură concluzie: dacă nu ar fi fost El, eu astăzi nu aș fi avut familie, nu aș fi avut un loc de muncă și poate că aș fi ajuns cine știe ce vagabond! Dar mulțumesc Domnului că El s-a îndurat de mine și m-a mântuit, schimbându-mi viața după voia Sa și transformându-mă într-o ființă nouă (Romani 6: 4; 1 Corinteni 5: 7; 2 Corinteni 5: 17; Galateni 6: 15).

Aș vrea să închei cu versetele pe care mi le amintesc de fiecare dată când am probleme și sunt încercat:

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

„Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. ”
(1 Petru 5:6-11)

 

AMIN!

SUSȚINERE ÎN RUGĂCIUNE

Reeditare din data de 23 decembrie 2012

Frații mei scumpi (când spun „frați” mă refer, practic, și la frați și la surori), astăzi am reînceput lucrarea Domnului în satul meu, Gurbănești, județul Călărași. Vă rog în Numele Domnului Isus Hristos să susțineți această lucrare prin post și rugăciune din trei motive. Primul ar fi acela că inimile oamenilor sunt un ogor foarte împietrit. Al doilea motiv este preotul ortodox din sat, care ne tot pune piedici și are în el un duh de împotrivire, căutând să se pună în calea lucrării de mântuire a lui Hristos. Din cauza amenințărilor lui oamenii nu vin la Domnul. Și al treilea motiv ar fi acela că actuala conducere a Primăriei, mână în mână cu preotul, este posibil să caute să ne pună piedici, mai ales acum că am reușit să deschidem un punct de predicare a Evangheliei într-un spațiu privat oferit de fostul primar. Vă spun: satana urlă din toate puterile și suflă cu toată furia împotriva noastră pentru că vrem să-i distrugem cuibul! Sângele Domnului să ne ocrotească și să mustre duhurile vrăjmașe din satul acesta! Vă rugăm din toată inima să ne sprijiniți în post și rugăciune! Amin!