STUDIU BIBLIC ZILNIC – 07.01.2012

Reeditare din data de 7 ianuarie 2012

MATEI 6: 1-18

• v. 1-4: Dacă vrei să faci o milostenie sau o faptă bună, fă-o în ascuns (fără să te lauzi).
• v. 5, 6: Când te rogi, roagă-te în smerenie.
• v. 8: Dumnezeu știe de ce avem nevoie înainte de a-I cere noi.
• v. 12, 14, 15: Dacă vrem să fim iertați, trebuie să iertăm.
• v. 16-18: Când postim, fața noastră trebuie să fie veselă, nu tristă.

GENESA 18

• v. 1-8: Avraam primește bine pe îngeri.
• v. 10: Isaac este făgăduit încă o dat.
• v. 10: Avraam – în fața îngerilor, Sara – în spatele lor.
• v. 12: Necredința Sarei.
• v. 12: Sara numește pe Avraam „domnul meu”.
• v. 15: Sara a mințit.
• v. 20, 21: Dumnezeu știa de starea Sodomei și a Gomorei. El face cunoscut lui Avraam că va cerceta cele două cetăți.
• v. 22: Avraam stătea tot înaintea Domnului.
• v. 23-33: Avraam mijlocește pentru Sodoma și Gomora. Am putea spune chiar că se târguie cu Acesta. Câtă vreme a stat Domnul acolo, a stat în fața lui și Avraam.

GENESA 19

• v. 1: Cei doi îngeri ajung la Sodoma, tocmai în casa lui Lot.
• v. 2: Lot, ca și unchiul său, îi primește bine.
• v. 4-11: Stricăciunea sodomiților.
• v. 7-9: Sodomiții preferau relațiile homosexuale celor heterosexuale.
• v. 11: Sodomiții sunt loviți cu orbire.
• v. 12, 13: Bunătatea îngerilor lui Dumnezeu față de Lot.
• v. 14: Ginerii lui Lot nu au ascultat pe socrul lor.
• v. 15, 16: Uneori, în unele împrejurări, Dumnezeu alege să ne salveze forțat.
• v. 17-23: Lot scapă în cetatea Țoar. Țoar = „mic” (ebr.).
• v. 24: Sodoma și Gomora au fost nimicite după ce Lot fusese pus la adăpost.
• v. 25: Au fost nimicite cetățile și tot ce era în jurul lor.
• v. 26: Neascultarea nevestei lui Lot a costat-o.
• v. 29: Lot a fost salvat datorită mijlocirii lui Avraam.
• v. 30: Prima „locuință” după salvare: o peșteră.
• v. 31, 32: Planul diabolic al fetelor lui Lot.
• v. 33-36: Păcatul lui Lot și al fetelor sale.
• v. 37, 38: Din cele două fete au ieșit două neamuri de oameni răi.

VERSETUL ZILEI:  „ Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam; și a scapat pe Lot din mijlocul prapadului prin care a surpat din temelie cetatile unde isi asezase Lot locuința.” – GENESA 19: 29.

FUMATUL (12)

Reeditare din data de 11 iulie 2011

Materialul este nerecomandat copiilor.

Creștinii din zilele noastre fumează

7) Fumatul față în față cu Biblia

7.3) Fumatul este un obicei păgânesc (5)

În pasajul următor, avem selecțiuni din descrierea unui ritual asemănător, făcut în același templu, al sacrificării unor sclavi aduși de niște negustori care doreau să aibă succes în negoțul lor. Uneori, la acest ritual asista și regele țării. Și acest ritual era și el urmat de un ospăț canibalic, ritual[ic].

Paynal

„Curtea Templului se umplea de oamenii care veneau să se bucure

Piatră de obsidian (aceea care strălucește)

de spectacolul serbării și care se așezau jos, pe toată întinderea curții. … În acest timp, pe o estradă acoperită cu o blană de tigru ședea regele, pe un jilț cu spătar. Jilțul, acoperit cu piele, era îndreptat cu fața către înălțimile impunătoare ale templului. … În clipa aceea, cobora Paynalton (un responsabil de ceremonie) care îi lua pe toți sclavii sortiți morții și îi îmboldea să urce până în vârful templului,

Obsidian șlefuit

mergând înaintea lor, pentru a-i sacrifica pe înălțimile templului lui Uitzilopochtli. Satrapii care trebuiau să-i ucidă erau gata, îmbrăcați cu jachetele lor, purtând și un fel de acoperământ de cap din pene de care atârnau fâșii de hârtie (un fel de hârtie făcută din scoarță de copac). Fața le era vopsită cu ocru roșu. Ei spintecau pieptul victimelor cu pietre de obsidian șlefuite ca un vârf de lance, bine șlefuite și prevăzute cu un mâner foarte scurt. (Obsidianul este o rocă vulcanică sticloasă, de culoare roșie sau neagră. Cuțitele erau cioplite din materialul acesta și apoi ascuțite prin șlefuire. Fiind făcute dintr-o rocă sticloasă, aceste cuțite erau foarte tăioase.) Când i se preda victima, ea era îndată întinsă cu spatele pe un soi de bolovan și ținută de mâini și de picioare de patru ajutoare care o trăgeau cu putere în jos. După ce sărmanul sclav era astfel imobilizat, preotul, înarmat cu cuțitul său, se apropia de el și îl înfigea în piept, îi smulgea inima și i-o punea pe un vas. Apoi arunca trupul, care se rostogolea pe treptele templului până jos. Stăpânul sclavului sau prizonierului lua el însuși cadavrul (căci nimeni nu îndrăznea să se atingă de sclavul altuia) și îl aducea la casa lui. … Apoi coborau, iar oamenii care fuseseră plătiți cu ziua pentru a-i ajuta luau sclavii morți și îi purtau spre casă, mergând în urma conducătorilor serbării. Când în sfârșit ajungeau și purtătorii cadavrelor, chiar conducătorii sărbătorii se apucau să pregătească trupul, numit „tlaaltili” și-l puneau la fiert. Dar mai întâi fierbeau porumbul, care se mânca împreună cu carnea morților, aceasta fiind servită în porții mici, așezate pe porumb. La prepararea acestei mâncări nu se punea „chilli” (se citește „cili” – este vorba de[spre] vestitul ardei mexican, extrem de iute), ci doar sare. Gazdele care pregătiseră ospățul, precum și rudele lor, își primeau apoi partea care li se cuvenea.” (secțiunea a III-a, pct. 14)

Dar iată ce mai spune Bernardino de Sahagun despre ceea ce se făcea la sfârșitul ospețelor aztecilor, fie că era vorba de[spre] un ospăț ritual[ic] cum este cel descris mai sus sau un ospăț obișnuit, de exemplu un ospăț de nuntă. Spre sfârșitul ospețelor se aduceau mesenilor și trestii pentru fumat, care erau un fel de tuburi fine de trestie umplute cu tutun tocat mărunt (un fel de precursoare ale țigărilor de astăzi, dar mult mai lungi). Iată trei citate în care se arată că la aceste ospețe se aduceau trestii pentru fumat.

1. Ospățul dat de familia unui tânăr, în ziua când se adunau rudele care puneau la cale nunta lui.

„…Când zorul pregătirilor se mai domolea, erau poftiți cu mare cinste învățătorii tinerilor cărora, după ce se ospătau pe îndelete, li se aduceau trestii pentru fumat.” (secțiunea a III-a, pct. 23)

2. Ospățul propriu-zis de nuntă.

„În ziua nunții, oaspeții veneau devreme la casa celor care urmau să se căsătorească. … Toți bătrânii se înființau către prânz să mănânce, era vremea când luau masa un mare număr de persoane, cărora li se ofereau mâncăruri, flori și trestii de fumat. Multe femei aduceau „mantas” (un fel de haine) pe care le dăruiau mirilor. Alții, mai săraci, nu dăruiau decât porumb.”

3. Ospăț ritual[ic] organizat de niște negustori, în cinstea zeului Xiuhtecutli și în cinstea lui Yacatecutli (Jacatecutli), zeul negustorilor.

„Negustorii, bărbați și femei, precum și rudele gazdei erau deja adunați în casă. Mai întâi se îndestulau cu ofranda zeului Xiuhtecutli, frumos rânduită în fața vetrei: capete de găină cu „molli” (un fel de sos) servite în farfurioare. Apoi se înfruptau din bucatele așezate în fața icoanei lui Yacatecutli (Jacatecutli), zeul negustorilor. După ce se aduceau ofrandele acestor zei, se serveau și invitații. … La sfârșit li se dădeau trestii de fumat.” (secțiunea a III-a, pct. 14)

Aceste trestii pentru fumat erau confecționate de anumiți meșteșugari, care trăiau din asta, și erau vândute la piață. Iată un pasaj care descrie o astfel de piață.

„… Aceiași negustori vindeau porumb de lapte și porumb matur, copt, pâine făcută din pănuși de porumb, pâine din porumb nou, în sfârșit, pâine din toate felurile. (Civilizația precolumbiană nu cunoștea grâul.) Erau, de asemenea, în locul care le fusese rezervat, vânzătorii de diferite varietăți de trestii pentru fumat. Se mai vindeau „xochiocotzotl”, adică talere în care se așezau trestiile aprinse (un fel de scrumiere) și multe alte ustensile de lut ars ca ligheane, oale, ulcioare mari pentru „octli” (un fel de vin) și toate obiectele de veselă.” (secțiunea a III-a, pct. 29)

Citatele de mai sus ne arată în mod clar de unde vine obiceiul fumatului. Nu este un obicei creștinesc, este un obicei luat de la păgâni, de la acești oameni care nu cunoșteau pe adevăratul Dumnezeu, nici pe Domnul Hristos și nici Evanghelia și care practicau jertfele umane și canibalismul ritual[ic]. Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu nu cere oamenilor să aducă jertfe omenești, care sunt o scârbă înaintea Lui (vezi Ieremia 19: 5). Poate de aceea a îngăduit El ca un imperiu atât de întins și de puternic să cadă în mâna unui grup mic de aventurieri Conduși de Fernando Cortez.

Fumatul este, așadar, adus de la niște popoare păgâne care practicau sacrificiile umane și chiar mâncau din carnea victimelor sacrificate. Iar după aceste ospețe macabre își aprindeau trestiile de fumat și le introduceau în gurile în care mai aveau printre dinți resturi de carne de om! Să facă Domnul ca aceste lucruri să nu fie uitate niciodată de fumătorii care citesc aceste rânduri! Amin!

(Va urma.)

Sursele imaginilor:

1) http://en.wikipedia.org/wiki/Painal

2) http://ro.wikipedia.org/wiki/Obsidian

P.S.: Un material extrem de interesant găsiți aici: http://taoneikung.blogspot.com/2011/02/campanie-pro-fumat-adica-tutunu-face.html.

FUMATUL (ARTICOL COMPLET)

Reeditare din data de 18 august 2012

SUBIECTUL ZILEI – 05 iulie 2015. DESPRE TĂIEREA MOȚULUI, RUPEREA TURTEI… ȘI ALTE BAZACONII

În zona unde locuiesc eu (Muntenia) cele două obiceiuri sunt strict separate în funcție de sexul copilului. Dacă este băiat, se taie moțul, dacă este fată, se rupe turta deasupra capului. Ce m-a făcut să scriu acest articol?

O familie, vecini cu mine, au hotărât să taie moțul unui fin de-al lor. Nimic neobișnuit, până aici. Numai că zilele acestea am înțeles că mama copilului (cumătra, cum ar veni – sic!) le-a spus că dorește musai un tort pentru 20 de persoane, plus că le-a pus „în brațe” ditamai lista de cumpărături. Pentru copil, de! Problema este că, în felul acesta a adus ceartă în această familie. Bărbatul, pentru că este mult prea darnic (exagerat de darnic, adică!) vrea să facă aceste cumpărături, femeia, pe bună dreptate, nu vrea pentru că este o cheltuială mare și nu-și pot permite. Ce mai tura-vura, s-au certat în toată regula! Uite-așa o binefacere se poate transforma într-un fel de blestem, pentru unii! Uite-așa sunt unii care, ori din prostie, ori din rea-voință, ori din prea mult tupeu îți aduc în casă neînțelegeri în așa fel încât când îi vezi la ușă îți vine să le trântești ușa-n nasul lor tupeist: ei pe dinafară, tu pe dinăuntru!

Dar haideți să vedem dacă un creștin real chiar are de ce-și bate capul cu astfel de bazaconii cum sunt tăierea moțului sau ruperea turții. Nu cumva oamenii le practică doar „ca să nu râdă satul de ei”? Ba chiar așa! Pe site-ul crestinortodox.ro am găsit scris cât se poate de clar că astfel de obiceiuri nu sunt creștine, ci păgâne. Am să vă redau informațiile așa cum le-am găsit, citând sursa, iar acolo unde voi crede de cuviință voi face anumite comentarii cu litere îngroșate și colorate.

DESPRE TĂIEREA MOȚULUI

„Obicei respectat din mosi stramosi, taierea motului se practica pe toate meleagurile tarii noastre, diferentele de la zona la zona fiind foarte mici.

Se practica la un an de la nasterea copilului in mod obisnuit, dar si la trei ani sau chiar la cinci, obligatoriu insa in an cu numar fara sot.

În regiunea unde locuiesc eu acest obicei se practică atunci când are omul bani, nu este neapărat un termen „bătut în cuie”. (n.n.)

Motul se taie baietilor, iar la fete rareori, cum doresc parintii deoarece asta implica cel putin o masa de pranz, dupa cat de instarita este familia. Eventual (de regulă – sic!), o petrecere în toată regula! (n.n.) In unele zone ale tarii deasupra capului fetitelor se rupe turta.

Se obisnuieste insa sa se dea o petrecere la care sunt invitati pe langa nasii copilului si rude si vecinii sau cei apropiati, intocmai ca la botez cu bucate alese cum sunt supa, friptura, cozonacul. O cheltuială zadarnică! (n.n.)

In unele locuri se mai practica taiatul motului acasa la nas, caruia i se aduce asa-numitul „plocon”, un dar constand dintr-un vitel, o oaie sau pasari.

Nasul trebuie sa dea copilului cadou ori un animal ori bani sau ambele. Copilului? Ce să facă el cu ele? (n.n.)

Copilul, imbracat in haine primite cadou de la nas, este pus pe o perna care se daruieste mai apoi de mama nasei ori pe o galeata cu apa pe care se pun trei colaci mari.

Ca sa nu se imbolnaveasca se zice ca cel mic trebuie legat la ochi ca sa nu vada cand i se taie motul. Ăsta mi se pare un obicei ocult și nerecomandat unor creștini. (n.n.)

De funda cu care este legat la ochi se prinde la capat un banut pentru noroc. Aceasta este o închinare directă și nemijlocită la zeul Moloh (Noroc). (n.n.)

Se zice ca pana la taiatul motului nu se ia deloc din parul copilului care in acea zi este impletit cu funda albastra la baiat si rosie la fata. Și dacă i se ia moțul la împlinirea vârstei de 5 ani ce facem? Îi lăsăm părul să-i crească până la mijloc, ca la fetițe? 🙂 (n.n.)

Cu o foarfeca sau un briceag nasul taie motul si intreaba: „De ce ti-e motul, finule?” la care cei de fata raspund: „De noroc si sanatate si de o oaie cu lapte”. Interesant este că este întrebat copilul și răspund cei din jur! Așa cum la botez răspund nașii în locul bebelușului! (n.n.)

Motul taiat se pastreaza ca amintire laolalta cu lumanarea de la botez si se arata copilului cand acesta implineste sapte ani dupa care se ingroapa la radacina unui pom fructifer. Unii parinti prefera sa pastreze motul taiat in forma de cruce pe un banut cu o picatura de ceara. Acesta iarăși mi se pare un obicei ocult. (n.n.)

Sau se mai obisnuieste ca motul sa fie ingropat in ziua taierii motului intr-un lan de grau, ca parul celui mic sa fie bogat. Idem. (n.n.)

Un alt obicei la taierea motului este sa se puna diferite obiecte pe o tava in fata copilului, cum ar fi: carte, creion, paine, carbune, cosmetice, lana si pamant si este lasat sa aleaga de trei ori cate un obiect. Ce va alege arata la ce va avea noroc in viata. Iarăși o închinare la zeul Moloh. (n.n.)

Indiferent de zona si de varietatea obiceiurilor, esenta e aceeasi. Taierea motului este un prilej de bucurie si veselie pentru familia celui mic, pentru parintii spirituali ai copilului adica nasii si pentru toti cei apropiati acestora.” Da, și de închinare la idoli și de săvârșirea unor obiceiuri oculte. Oare toate astea fac cinste unui creștin adevărat? (n.n.)

Sursa: http://www.traditii.ro/botez.php?nr_articol=64

DESPRE RUPEREA TURTEI

In functie de zona obiceiurile transmise din batrani difera. Astfel, in unele zone se rupe doar turta, in alte zone se taie motul exact ca la baietei sau se obisnuieste sa se respecte ambele obiceiuri, atat ruperea turtei, cat si taierea motului.

 

Insa, cel mai des intalnit este obiceiul ruperii turtei!

 

Acest eveniment are loc in cadrul primei aniversari a finutei voastre. Se poate, insa, in functie de disponibilitatea nasilor si a intregii familii, ca acest obicei sa aiba loc si cu o saptamana sau doua inaintea implinirii varstei de un anisor.

 

Fiind un eveniment special, micuta printesa a familiei trebuie „gatita” cu hainute frumoase si incaltata cu sandalute sau pantofiori deosebiti. Nasii sunt cei care ii vor cumpara finutei hainele pe care le va purta la petrecere.

 

Tot nasii vor fi cei care se vor ocupa de turta. Aceasta este facuta din coca de cozonac, si poate fi pregatita in casa sau comandata de la cofetarie. 

Nasa este cea care va rupe turta in forma de cruce deasupra capului finutei, pe care o va imparti apoi tuturor invitatilor. Din punctul meu de vedere, acest obicei este un soi de închinare la copil, transformând, în felul acesta, copilul în idol. Dar este doar părerea mea. (n.n.) Obiceiul spune ca in timpul acesta lumanarea de la botez sa fie aprinsa pentru ca micuta sa fie ocrotita intreaga viata. Acesta iarăși mi se pare un obicei ocult. (n.n.)

 

Dupa ce invitatii s-au indulcit cu turta proaspata urmeaza alegerea obiectelor de pe tava. Se spune ca obiectele alese definesc personalitatea fetitei, astfel ca trebuie sa alegeti cu grija ce obiecte asezati pe tava. Cele mai des intalnite sunt:

• stiloul / pixul – semn ca va fi profesoara – dar dacă nu-i va plăcea cartea? (n.n.)
• cartile- semn ca va fi profesoara – dar dacă vrea altă carieră? (n.n.)
• telefonul mobil – va fi vorbareata – dar dacă va fi tăcută și introvertită? (n.n.)
• bani / cheile de la masina – inseamna belsug – dacă va fi săracă? (n.n.)
• ceas / bijuterii – prevestesc bogatia – idem. (n.n.)
• oglinda, ruj, farduri – va fi cocheta – poate va fi pocăită și nu se va ruja sau machia! (n.n.)
• icoana – va avea credinta in Dumnezeu – icoana nu reprezintă în mod necesar credința, ci mai degrabă închinarea la idoli. (n.n.)

Personal, nu știu ce obiecte am ales eu atunci când mi s-a tăiat moțul, dar tare aș fi vrut să știu… ca să fie o mărturie că astea nu sunt decât minciuni și obiceiuri deșarte.

Pentru ca de la nicio aniversare nu lipsesc cadourile, nasii vor trebui sa se ocupe si de acest aspect. De cele mai multe ori se obisnuieste ca darul nasilor pentru finuta lor sa fie o bijuterie – cercei sau bratara- ce ii va ramane ani de-a randul ca amintire. 

 (…)

Sursa: http://www.macmackids.ro/copilul/bebelusul-0–ln–2-ani/aniversarea-primului-an-al-finutei-sau-ruperea-turtei

Cam multe obiceiuri păgâne la familiile de „creștini”, așa-i? Și asta nu este decât o mică parte! Probabil că seria asta va urma…

CE SPUNE BISERICA ORTODOXĂ?

Citiți aici! Întrebarea mea este: dacă acest obicei nu este recunoscut de BOR (pe drept cuvânt) și este considerat păgân, de ce preoții nu le explică oamenilor acest lucru? De ce tac? Oare prin tăcerea lor nu se fac, într-un fel, complici?

TALMEȘ-BALMEȘ CU AROMĂ DE ISLAM ȘI CREȘTINISM

Sa ne imaginam ca te-ai fi nascut in Afganistan si ai fi fost crescut intr-o familie de musulmani. Oare cum ai privi lumea din jurul tau ? Crestinismul ? Puterile imperialiste, care in numele democratiei omoara si subjuga natiunile slabe, pentru propriile interese? Oare cum ar fi Dumnezeu pentru tine?

Islamul – una dintre cele trei mari religiii monoteiste – cunoaste o ascensiune semnificativa, iar lucrul acesta ne ingrijoreaza pe noi, pe crestini. Ne este teama de ei si drep urmare nu vrem sa-i cunoastem, sa-i intelegem, sa patrundem in lumea lor interioara si sa-i iubim, asa cum ii iubeste Dumnezeu. Am ales, din pacate, calea usoara. Ii dam pe mana diavolului cu tot cu religia lor blestemata, iar pe cei care vor sa-i imbratiseze si sa-i intelega ii bagam in cazanul cu smoala pregatit pentru liberali si ecumenisti, cazan incalzit de sapte ori. Focul conservatorismului evanghelic arde puternic in maruntaiele celor lipsiti de mila, de intelegere, de maturitate si de viziune.

Nu-i putem evangheliza pe musulmani daca nu ii intelegem si daca nu ii iubim !!!

Intrebarea daca Allah este acelasi Dumnezeu cu Dumnezeul crestinilor este o intrebarea nepotrivita si fara rost. De ce ? Pentru ca indiferent de modul in care il intelegem pe Dumnezeu, nimeni nu poate fi mantuit decat prin Isus Hristos. O intelegere corecta a lui Dumnezeu nu te mantuieste ! Etimologic, Allah este foarte apropiat de Elohim, Dumnezeul evreilor. Arabii au aceiasi origine pe care o au si evreii. Din Avraam se trag arabii, prin Ismail si de aceea putem presupune ca reminiscente ale educatiei religioase pe care Avraam a dat-o fiului sau Ismail s-au transmis ulterior si in Islam. Allah este mult mai aproape de modul in care inteleg evreii notiunea de Dumnezeu, pentru ca primul cuvant care ii vine in minte unui musulman cand se gandeste la Dumnezeu este «putere ». Nu ne putem astepta ca musulmanii sa aiba aceeasi intelegere pe care o avem noi crestinii despre Dumnezeu. La fel de bine ne-am putea intreba daca Dumnezeul evreilor este acelasi cu Dumnezeul crestinilor. Din punctul nostru de vedere, da, dar din punctul evreilor de vedere in niciun caz. Pentru evrei noi suntem idolatri, din moment ce recunoastem trei persoane ca fiind Dumnezeu : Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Ca sa-L cunosti pe Dumnezeu ai nevoie de revelatie. Niciun musulman, niciun evreu si niciun crestin nu-l vor putea cunoaste pe Dumnezeul Adevarat decat prin revelatie. Modul in care ne raportam noi la musulmanii care sunt in intunericul revelatiei nu inlesneste sub nicio forma revelatia, ci, dimpotriva, le intareste si mai mult convingerea ca Dumnezeul lor este adevaratul Dumnezeu. Si pentru musulmani, Allah este adevaratul Dumnezeu, tot asa cum pentru evrei, Iehova este adevaratul Dumnezeu. Care-i misiunea noastra ? Sa facem revelatia posibila si pentru ei !

O mare greseala pe care o facem cand vorbim despre Islam este sa-i consideram pe toti musulmanii extremisti si teroristi. Aici se vede « lucratura » americanilor fundamentalisti, care, intre noi fie vorba, nu sunt cu nimic mai buni decat fundamentalistii musulmani. Este suficient sa cititi cateva informatii despre Guantanamo ca sa va convingeti ca natura umana decazuta este in stare de atrocitati infioratoare. Dracul nu-i mai bland si mai putin negru in lumea crestina, stati linistiti !

Un prieten de-al meu a postat recent pe facebook o poza cu un pastor crestin ars pe fata de catre musulmani si singura lui explicatie a fost « …islam ! » E ca si cum am lua un frate care a fost batut cu crucea-n gura de catre preotii ortodocsi si am scrie in dreptul pozei « …crestinism ! » Sa mai vorbim de cruciade, de vanatoarea de vrajitoare, de razboaiele lui Luther si de alte atrocitati facute in numele credintei ? Nu poti avea pretentii ca cineva sa implineasca regula de aur daca nu are parte de revelatia divina, mai ales daca este musulman.

Cei mai multi musulmani sunt oameni simpli, ca si tine. Unii dintre ei sunt indoctrinati de mici sa accepte o forma radicala de extremism religios si sa creada ceea ce le spun liderii religiosi. Dar multi dintre ei il cauta sincer pe Dumnezeu, chiar daca sunt pe o cale gresita. Nu este de mirare ca uneori Dumnezeu raspunde acestei cautari sincere si le vorbeste in mod supranatural. Sunt multi musulmani care se intorc la Dumnezeu prin vise de noapte si prin revelatii supranaturale. Dumnezeu ii cauta si pe unii ii gaseste. Noi nu-i putem cauta pentru ca am ajuns sa-i uram, sa-i respingem, sa nu-i imbratisam. Iar cand cineva gaseste o cale a reconcilierii si a imbratisarii raspundem cu aceleasi arme pe care le folosesc toti fundamentalistii. Daca nu ne-ar interzice Biblia sa ne razbunam, probabil ca am pune mai multe bombe decat toti musulmanii la un loc ! Asa ca inghitim in sec si il mancam cu blana cu tot pe Volf, care vrea sa-i imbratiseze.

Am asistat stupefiat la somatii publice, la declaratii facuta in numele comunitatii penticostale de catre cei neavizati, la noi acuzatii de liberalism, de incompetenta intelectuala si academica, de muscaturi aspre intre frati. Un adevarat talmes-balmes de gandire evanghelica. Tipic romanesc : vorbim despre ce nu intelegem si nu intelegem pentru ca nu iubim.

Daca te-ai fi nascut in Afganistan, intr-o familie de musulmani, oare l-ai putea cunoaste pe Dumnezeul meu uitandu-te la crestinii care pretind ca il slujesc?

 

SURSA: http://penticostalul.wordpress.com/2014/06/06/talmes-balmes-cu-aroma-de-islam-si-crestinism

BOTEZ NOUTESTAMENTAL LA BISERICA „RUGUL APRINS” CLUJ NAPOCA – 03.08.2014

Imagini incomode: crucea și zvastica de pe cununiile lui Zelea Codreanu

Imagini incomode: crucea și zvastica de pe cununiile lui Zelea Codreanu.