EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

CALENDAR DE CITIRE A NOULUI TESTAMENT PE LUNILE APRILIE-IUNIE


A fost conceput de mine și poate fi folosit de oricine dorește.

Reclame


Un comentariu

IDIOȚENIILE UNUI (POSIBIL) BOLNAV PSIHIC


Dragii mei, la unii paranoia este în floare. De ceva vreme este un personaj care mă tot amenință și jignește în comentarii la unele articole de pe acest blog. Evident, nu am aprobat aceste comentarii ale sale, deoarece este un scandalagiu de mahala. Dar le-am strâns bine, le-am pus „la păstrare” și, atunci când voi avea ceva mai mult timp, voi face print-screen la fiecare e-mail primit de la acest individ, acest „idioten kamarad” și le voi posta ca update la acest articol. Nu de alta, dar să vadă și iubiții noștri prieteni ortodocși cam ce fel de oameni sunt cei care le fac de râs religia și credința! Am primit jigniri referitoare atât la propria mea persoană, cât și la unii membri ai familiei, lucru pentru care mă gândesc foarte serios dacă nu cumva ar trebui să printez aceste e-mailuri și să le înmânez organelor de poliție ca să facă niște cercetări. Poate omul nu știe că România are tratat de extrădare cu Marea Britanie…

Numai bine vă doresc!

P.S.: Momentan am decis să suspend funcția de permitere a comentariilor la unele dintre articolele de pe acest blog din cauză că m-am plictisit de porcăriile acestui idiot. Când și dacă voi mai permite comentarii la aceste articole, vom mai vedea.

 

UPDATE: ÎNCEPEM PUBLICAREA PRINT SCREEN-URILOR CU EMAILURILE CARE CONȚIN JIGNIRI ȘI AMENINȚĂRI DIN PARTEA ACESTUI PERSONAJ BOLNAV.

1. E-MAIL PRIMIT ÎN DATA DE 18.02.2018, ORA 21:44:

18.02, ora 2144

2. RĂSPUNS LA E-MAILUL PRIMIT ÎN DATA DE 18.02.2018, ORA 21:44:

Răspuns la emailul din 18.02, ora 2144


SUNT UN „FRUSTRAT”!


Fiind un copil al „Epocii de Aur”, sunt și mă declar o persoană „frustrată” (evident, depinde din ce unghi privești această „frustrare”!), o „frustrare” pe care mi-o manifest de câte ori pot. Motive sunt mai multe. Dar toate sunt prin comparație cu copiii „lipsiți de privilegii” din ziua de azi. Iată câteva dintre ele.

Sunt un „frustrat”, deoarece m-am născut fără să-mi cunosc tatăl biologic. Toți copiii din generația mea s-au bucurat de prezența taților în familie, numai eu nu. Pentru mine a fost aproape o obișnuință să cresc fără tată. Dar tocmai acest lucru m-a determinat să valorific din punct de vedere duhovnicesc relația mea eternă cu Tatăl meu din Cer. Nimeni nu-mi poate dat un Tată mai bun, așa cum El Însuși S-a oferit să-mi fie.

Sunt un „frustrat” câtă vreme de educația mea nu s-a îngrijit nimeni… și nici nu avea cine să se îngrijească! Mama era plecată tot timpul la muncă, așa că m-am deprins singur mai mult cu… singurătatea. Cu toate acestea, cred, fără falsă modestie și fără a mă lăuda (nu-mi stă în caracter acest lucru și cei ce mă cunosc știu asta!), că sunt mai educat decât mulți dintre copiii de astăzi, care nu cunosc exact care este valoarea unui… leu! (Evident, mă refer la moneda națională a României!) Eu plecam la școală cu „burta goală” și mă întorceam la fel, primul meu costum de elev l-am avut abia în clasa a VIII-a și de multe ori purtam o pereche adidași sau de teniși până se rupeau sau se găureau în talpă. Copilul din ziua de azi nu mai pleacă la școala DIN SAT fără 5 lei în buzunar (cel puțin!), iar uneori chiar devin niște „mici șantajiști” pe acest subiect cu părinții lor, tocmai pentru că nu cunosc valorile pe care noi, cei mai înaintați, le cunoaștem, iar unii părinți fac scandal dacă se întâmplă într-o zi să nu primească copilul lor amărâtul de „lapte și corn” dat de guvern, din anumite motive (organizatorice, din cauza întârzierilor în furnizarea lor etc.).

La liceu plecam de cele mai multe ori fără un leu în buzunar, abonamentul pe autobuz mi-l plăteam din munca prestată la căminul cultural din sat ca ajutor de operator (practic, duceam și aduceam role de filme artistice pe care le proiectam cu ajutorul aparatului de proiecție), dar în ziua de azi copiii nu pleacă la liceu dacă nu au haine de firmă cu IPhone sau cel puțin Smartphone în buzunar! Că, deh, se fac de râs față de colegi! Păi n-ar fi bine să le dea colegii lor bani pentru toate astea, dacă tot se iau drept etalon unii pe alții? Și eu mergeam… numai Dumnezeu știe! Și câți or fi fost ca mine în vremurile alea! Bunul simț l-am învățat singur, mai mult la școală, azi mulți tineri nu știu cu ce se „mănâncă” asta!

Cum să nu fiu „frustrat” când eu mergeam la școală în cizme de cauciuc – și alea fără căptușeală – și mă întorceam acasă cu picioarele bocnă, albe cum e hârtia și crețe ca un con de brad din cauza umezelii? Iar azi copiii pun condiții părinților lor spunându-le că, dacă vor ca ei să învețe, trebuie să le cumpere nu-știu-ce laptopuri, tablete sau note-book-uri performante? Iar părinții lor muncesc de se spetesc, pleacă prin străinătățuri, cu gândul ca „ce n-am avut eu să aibă copilul meu”! Și odraslele lor nu știu, din păcate, să aprecieze munca părinților lor… Ajung uneori să le reproșeze celor care pleacă la muncă în străinătate că e vina lor că s-a produs o răceală între ei și copiii lor! Trist…

Noi n-am avut toate aceste lucruri, dar am învățat să fim demni și să avem bun-simț! Mai sunt aceste valori actuale? Noi am crescut cu capul aplecat ca să știm să stăm cu fruntea sus în viață, noi, ăștia numiți „generația cu cheia de gât”, dar copiii din ziua de azi rar mai sunt educați în acest spirit!

Noi aveam imensa bucurie când, sâmbăta sau duminica, ne puteam uita jumătate de oră la „Gala desenului animat” sau din când în când seara, când, în cele două ore de program tv. zilnic puteam viziona un film, de multe ori fracționat în 2-3 părți. Dar lucrul acesta a avut o parte extraordinar de benefică pe care abia mai apoi am înțeles-o: neavând ce vedea la televizor, ieșeam afară la o „miuță” cu prietenii sau la lungi plimbări nocturne pe șoseaua principală din sat, unde ne întâlneam grupuri-grupuri, parcurgând, poate, kilometri în aerul rece, dar curat și sănătos al nopții. Pe atunci puțini oameni rămâneau seara în case (mai mult bătrâni), dar străzile erau pline. Acum străzile sunt pustii chiar și ziua (nu mai zic după amurg!), iar în nopțile de iarnă nici măcar greierii nu se mai fac auziți! Poate doar pe ici-pe colo lătratul unui câine sau mieunatul unei pisici, în rest… beznă! Toată lumea în fața televizorului sau a calculatorului! Și avem mai mulți copii obezi sau care au probleme cu coloana ori care au probleme de vedere sau alte probleme din cauza sedentarismului și a privitului în diverse ecrane și pe diverse device-uri! Bine, asta ca să nu mai zic de dependența pe care o dau unele dintre acestea… Așadar, atunci ni se părea un lucru aiurea, dar acum, văzând copii care au ajuns să fie obezi sau miopi din cauza prea multelor ORE petrecute în fața ecranului calculatorului sau a televizorului, cred că ne putem considera niște oameni norocoși care au avut o copilărie, deși grea, totuși fericită. Mai putem, oare, spune acest lucru și despre copiii din ziua de azi?

Iată, așadar, de ce pot eu spune acum, privind la tioate aceste lucruri: Da, sunt un „frustrat” și mă bucur că sunt așa!


28 comentarii

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN…


Să fii Român înseamnă să asculți și să cânți Imnul Național cu inima fremătând și cu o lacrimă care se strecoară printre gene. Înseamnă să prețuiești valorile naționale atâta timp cât trăiești. Înseamnă să-ți dai viața pentru Țara ta iubită. Înseamnă să-ți iubești copiii, viitorul Țării, și să-i educi în spiritul dragostei de Țară. Înseamnă să lași la o parte orgolii personale când vine vorba de Țară. Înseamnă să te rogi Domnului zilnic pentru Țara ta. Române, România e a ta! Iubește-o! Apăr-o! Înfrumusețeaz-o! Înfrumusețeaz-o cu tot ceea ce ai tu frumos! Nu arunca cu noroi în ea! Plângi pentru ea și râzi odată cu ea! Nu permite altora să-ți distrugă Țara! Să fii Român înseamnă să suferi odată cu Țara! Române, pentru tine Țara ta trebuie să fie cea mai frumoasă Țară din lume! Dumnezeu a binecuvântat România în multe feluri. Dumnezeu iubește Țara asta! Tu, Române, o iubești? O mai iubești? Am lacrimi în ochi când îți scriu, dragul meu Român… Moșii și strămoșii noștri au murit pentru ca Țara asta să fie o Țară liberă. Au murit ca tu, Române, să fii liber. Să nu uiți niciodată asta! Arată-le străinilor că Țara ta, așa cum este ea, are frumuseți UNICE! Ea nu înseamnă hoți și cerșetori, așa cum cred ei, ci înseamnă valori unice în lume. Înseamnă oameni de știință care lucrează la NASA, la universități precum Harvard, Stamford, Cambridge, Oxford… Ea înseamnă UNICUL Emineascu, UNICUL Enescu, UNICUL Brâncuși, UNICUL Tonitza, UNICUL Grigorescu, UNICUL Luchian, UNICA Nadia, UNICA Halep, UNICUL Hagi, UNICUL Saligny, UNICUL doctor Paulescu… Ah, și cu câte nume aș putea continua! Spune-le, Române, străinilor că tu îți iubești Țara așa cum este ea! ARATĂ-LE ASTA! Nu uita, Române: ai o Țară frumoasă, cea mai frumoasă Țară din lume, pentru că E ȚARA TA!

DOAMNE, MULȚUMESC PENTRU CĂ M-AM NĂSCUT ÎN CEA MAI FRUMOASĂ ȚARĂ DIN LUME! MULȚUMESC CĂ AI PUS ÎN MINE O INIMĂ CARE BATE ROMÂNEȘTE! BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! AMIN!


Un vis împlinit


Un mai vechi vis al meu – împlinit! Primul volum de poezii creștine ale mele, tipărit într-o ediție extrem de restrânsă – 10 exemplare. Mulțumesc Domnului pentru harul Său! Mulțumesc, de asemenea, fratelui Luca Miu care m-a ajutat prin tipărirea celor 10 cărți fără niciun cost din partea mea. Mulțumesc, de asemenea, fratelui pastor Daniel Pavel Anton care în permanență m-a încurajat să scriu. Dacă voi avea posibilitatea, aș vrea să reeditez această carte într-un tiraj mult mai mare. De asemenea, intenționez ca acest volum să fie PRIMUL, adică să mai urmeze și altele. Dar toate NUMAI cu ajutorul Domnului!

Cine dorește, poate descărca această carte în format pdf de aici:

SEMINȚE DE RAI… (format A4, font 14)


O MEDITAȚIE LA PILDA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT


– MATEI 22: 1-14 –

 

Domnul Isus vorbea poporului evreu folosind foarte multe pilde. Una dintre cele mai cunoscute este „Pilda nunții fiului de împărat”. Aș vrea să ne gândim, fie și pentru câteva momente, la această pildă ca și cum noi am fi personaje integrante ale acesteia. Pe parcurs ce am citit această pildă, în mintea mea s-au „născut” câteva întrebări și am încercat să înțeleg anumite dileme la care cu greu am putut da un răspuns.

În primul rând, să vedem cui anume se adresează această pildă. În narațiunea acesteia sunt prezente două categorii de oameni, de invitați la nuntă. Prima categorie sunt cei poftiți la ospăț. În lumina dată de Duhul Sfânt am înțeles că această categorie de oameni reprezintă poporul evreu care, deși a fost primul invitat la mântuire, fiind poporul ales al lui Dumnezeu („Mântuirea vine de la iudei” – Ioan 4:22b), acesta a refuzat darul lui Dumnezeu și participarea la nuntă. A doua categorie de oameni sunt cei căutați și găsiți la răspântiile drumurilor, adică cei care nu făceau parte din poporul ales, poporul evreu.

Să punem, acum, câteva întrebări practice și personalizate referitoare la unele aspecte esențiale ale textului.

În versetul 2 apar două personaje: împăratul și fiul său. Cine este Împăratul? Acesta este Cel ce conduce tot Universul după legile Sale, adică Dumnezeu. Cine este Fiul Împăratului? Acesta, evident, este nimeni altul decât Domnul Isus Hristos, Mirele de la nuntă.

O altă întrebare care îmi vine în minte este: ce am fi făcut noi în locul Împăratului? Am fi făcut invitații la nuntă, sau am fi fost niște egoiști și am fi păstrat evenimentul numai pentru noi? Am fi dat oa a doua șansă celor care au refuzat invitația, ori pur și simplu i-am fi ignorat fără să mai știm nimic de ei, de soarta lor? Oare Acest Împărat a fost nedrept pedepsindu-i prin foc, sau pedeapsa a fost una corectă și normală ca urmare a refuzului lor nejustificat? Și ce s-ar fi întâmplat dacă Împăratul nu ar fi făcut invitația la nuntă? Știu, e o întrebare absurdă, deoarece această nuntă a fost în planul lui Dumnezeu încă de la început.

În versetul 5 textul spune că cei invitați la nuntă au ignorat această invitație. Mai mult decât atât, textul afirmă în versetul 6 că alții și-au bătut joc de robi și i-au omorât. Evident că nu pot fi de acord cu un astfel de comportament, însă aș vrea să privim lucrurile dintr-un unghi diferit. E foarte ușor să judeci oamenii după faptele lor, uneori chiar ți se poate părea justificată o astfel de judecată. Însă ce-ar fi privim dincolo de aceste lucruri? Ce-ar fi dacă ne-am gândi că în spatele unor astfel de oameni este, de fapt, cineva? Iar acel cineva nu este altul decât vrăjmașul inimilor noastre? De-a lungul timpului mulți misionari și ucenici creștini au fost uciși pentru credința lor și pentru chemarea pe care au avut-o. Ce-am fi făcut noi, oare, dacă am fi fost puși între a alege viața noastră sau Calea lui Hristos? Câți dintre noi am fi renunțat bucuroși la viața noastră ca să urmăm Calea lui Hristos către veșnicie? Sau câți am fi renunțat la Calea lui Hristos și implicit la veșnicie ca să ne păstrăm viața noastră vremelnică pe pământ?

Când Împăratul a văzut ignoranța iudeilor, a hotărât să-i cheme pe cei care erau un fel de renegați ai societății cu care evreii nu voiau să aibă nimic de-a face, considerându-se superiori acestora. Culmea este că străinii aceștia au acceptat chemarea Împăratului, primind posibilitatea de a lua parte la ospăț. Narațiunea relatează mai departe, în versetul 11, despre un intrus în camera de nuntă, care a venit să participe la ospăț fără să aibă haina de nuntă. Mulți oameni au impresia că vor fi mântuiți fără o pocăință reală, doar pe baza faptelor bune, a unei moralități aproape ireproșabile sau a altor valori etice omenești. Ești și tu printre aceștia? Dacă da, am să-ți spun câteva lucruri. Mai întâi, scara de valori a lui Dumnezeu nu este identică cu a oamenilor. Apoi, astfel de lucruri nu au nicio valoare fără o pocăință reală. Suntem noi niște intruși intrați printr-un fel de efracție în camera de nuntă? Sau am căpătat statutul de invitați în urma pocăinței noastre sincere? Dumnezeu nu se lasă să fie înșelat! Oricine refuză ospățul și nunta Mielului vor fi nimiciți prin foc (v. 7 – „le-a ars cetatea”) și oricine nu are haina de nuntă primită în dar va fi legat și aruncat în întunericul de afară (v. 13), unde în loc de cântarea îngerilor va auzi un scrâșnet strident și continuu de dinți, un scârțâit sinistru venit din adâncurile iazului de foc și pucioasă. Ajută-ne, Doamne, să fim permanent îmbrăcați în haina mântuirii!