EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Un vis împlinit


Un mai vechi vis al meu – împlinit! Primul volum de poezii creștine ale mele, tipărit într-o ediție extrem de restrânsă – 10 exemplare. Mulțumesc Domnului pentru harul Său! Mulțumesc, de asemenea, fratelui Luca Miu care m-a ajutat prin tipărirea celor 10 cărți fără niciun cost din partea mea. Mulțumesc, de asemenea, fratelui pastor Daniel Pavel Anton care în permanență m-a încurajat să scriu. Dacă voi avea posibilitatea, aș vrea să reeditez această carte într-un tiraj mult mai mare. De asemenea, intenționez ca acest volum să fie PRIMUL, adică să mai urmeze și altele. Dar toate NUMAI cu ajutorul Domnului!

Cine dorește, poate descărca această carte în format pdf de aici:

SEMINȚE DE RAI… (format A4, font 14)

Anunțuri


Scrie un comentariu

O MEDITAȚIE LA PILDA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT


– MATEI 22: 1-14 –

 

Domnul Isus vorbea poporului evreu folosind foarte multe pilde. Una dintre cele mai cunoscute este „Pilda nunții fiului de împărat”. Aș vrea să ne gândim, fie și pentru câteva momente, la această pildă ca și cum noi am fi personaje integrante ale acesteia. Pe parcurs ce am citit această pildă, în mintea mea s-au „născut” câteva întrebări și am încercat să înțeleg anumite dileme la care cu greu am putut da un răspuns.

În primul rând, să vedem cui anume se adresează această pildă. În narațiunea acesteia sunt prezente două categorii de oameni, de invitați la nuntă. Prima categorie sunt cei poftiți la ospăț. În lumina dată de Duhul Sfânt am înțeles că această categorie de oameni reprezintă poporul evreu care, deși a fost primul invitat la mântuire, fiind poporul ales al lui Dumnezeu („Mântuirea vine de la iudei” – Ioan 4:22b), acesta a refuzat darul lui Dumnezeu și participarea la nuntă. A doua categorie de oameni sunt cei căutați și găsiți la răspântiile drumurilor, adică cei care nu făceau parte din poporul ales, poporul evreu.

Să punem, acum, câteva întrebări practice și personalizate referitoare la unele aspecte esențiale ale textului.

În versetul 2 apar două personaje: împăratul și fiul său. Cine este Împăratul? Acesta este Cel ce conduce tot Universul după legile Sale, adică Dumnezeu. Cine este Fiul Împăratului? Acesta, evident, este nimeni altul decât Domnul Isus Hristos, Mirele de la nuntă.

O altă întrebare care îmi vine în minte este: ce am fi făcut noi în locul Împăratului? Am fi făcut invitații la nuntă, sau am fi fost niște egoiști și am fi păstrat evenimentul numai pentru noi? Am fi dat oa a doua șansă celor care au refuzat invitația, ori pur și simplu i-am fi ignorat fără să mai știm nimic de ei, de soarta lor? Oare Acest Împărat a fost nedrept pedepsindu-i prin foc, sau pedeapsa a fost una corectă și normală ca urmare a refuzului lor nejustificat? Și ce s-ar fi întâmplat dacă Împăratul nu ar fi făcut invitația la nuntă? Știu, e o întrebare absurdă, deoarece această nuntă a fost în planul lui Dumnezeu încă de la început.

În versetul 5 textul spune că cei invitați la nuntă au ignorat această invitație. Mai mult decât atât, textul afirmă în versetul 6 că alții și-au bătut joc de robi și i-au omorât. Evident că nu pot fi de acord cu un astfel de comportament, însă aș vrea să privim lucrurile dintr-un unghi diferit. E foarte ușor să judeci oamenii după faptele lor, uneori chiar ți se poate părea justificată o astfel de judecată. Însă ce-ar fi privim dincolo de aceste lucruri? Ce-ar fi dacă ne-am gândi că în spatele unor astfel de oameni este, de fapt, cineva? Iar acel cineva nu este altul decât vrăjmașul inimilor noastre? De-a lungul timpului mulți misionari și ucenici creștini au fost uciși pentru credința lor și pentru chemarea pe care au avut-o. Ce-am fi făcut noi, oare, dacă am fi fost puși între a alege viața noastră sau Calea lui Hristos? Câți dintre noi am fi renunțat bucuroși la viața noastră ca să urmăm Calea lui Hristos către veșnicie? Sau câți am fi renunțat la Calea lui Hristos și implicit la veșnicie ca să ne păstrăm viața noastră vremelnică pe pământ?

Când Împăratul a văzut ignoranța iudeilor, a hotărât să-i cheme pe cei care erau un fel de renegați ai societății cu care evreii nu voiau să aibă nimic de-a face, considerându-se superiori acestora. Culmea este că străinii aceștia au acceptat chemarea Împăratului, primind posibilitatea de a lua parte la ospăț. Narațiunea relatează mai departe, în versetul 11, despre un intrus în camera de nuntă, care a venit să participe la ospăț fără să aibă haina de nuntă. Mulți oameni au impresia că vor fi mântuiți fără o pocăință reală, doar pe baza faptelor bune, a unei moralități aproape ireproșabile sau a altor valori etice omenești. Ești și tu printre aceștia? Dacă da, am să-ți spun câteva lucruri. Mai întâi, scara de valori a lui Dumnezeu nu este identică cu a oamenilor. Apoi, astfel de lucruri nu au nicio valoare fără o pocăință reală. Suntem noi niște intruși intrați printr-un fel de efracție în camera de nuntă? Sau am căpătat statutul de invitați în urma pocăinței noastre sincere? Dumnezeu nu se lasă să fie înșelat! Oricine refuză ospățul și nunta Mielului vor fi nimiciți prin foc (v. 7 – „le-a ars cetatea”) și oricine nu are haina de nuntă primită în dar va fi legat și aruncat în întunericul de afară (v. 13), unde în loc de cântarea îngerilor va auzi un scrâșnet strident și continuu de dinți, un scârțâit sinistru venit din adâncurile iazului de foc și pucioasă. Ajută-ne, Doamne, să fim permanent îmbrăcați în haina mântuirii!


Scrie un comentariu

Sacrilegii pagane la tabara bisericii lui John MacArthur – Partea a IV-a


ioan8

Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s’a pregătit deloc, şi n’a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n’a ştiut -o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s’a încredinţat mult, i se va cere mai mult.Luca 12:47-48

John MacArthur si sacrilegiile comise la tabara de tineret numita REGENERARE 

Inainte de a intra in subiect trebuie sa prezint o persoana cheie care corupe studentimea si tineretul de la biserica unde slujeste John MacArthur. Numele lui este Austin Duncan. El este omul principal la taberele de sacrilegiu ale bisericii lui MacArthur. Duncan a evoluat rapid de la pozitia de pastor de adolescenti la pozitia de pastor al studentilor, inclusiv director adjunct de departament in importantul seminar teologic Master’s Seminary. Austin…

Vezi articol original 397 de cuvinte mai mult


Un comentariu

De ce să nu vrem Rusalii?


Am fost răstignit...

În definiția dată de dexonline.ro la cuvântul „rusalii” se găsește expresia „sărbătoare creștină”, dar continuă și spune „cu străvechi origini mitologice”. Eu așa ceva nu înțeleg. Cum poate o sărbătoare creștină să aibă rădăcini mitologice păgâne?
În sărbătoarea Rusaliilor se face ritualul de pomenire a morților. Oare chiar trebuie să sărbătorim Rusaliile și să le dorim?
V-aș îndemna să sărbătorim ceva mai biblic. În Sfânta Scriptură găsim sărbătoarea numită „Cincizecime”, adică 50 de zile de la Paști.
Cântarea numită „Doamne, mai vreau Rusalii” este greșită din start. În primul rând Rusalii este o sărbătoare păgână, în al doilea rând nu poate un eveniment, care a fost primul să fie repetat și tot primul să rămână.
Până la urmă, am putea cânta „Doamne, vreau Cincizecime”, doar dacă ne referim la ceea ce s-a întâmplat atunci, în acea zi de Cincizecime, adică toți oamenii care se rugau au fost umpluți de Duhul…

Vezi articol original 11 cuvinte mai mult


Scrie un comentariu

IZBĂVIRE PRIN VASE „SLABE”. CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?


Duminică, 30.07.2017

-2 Împărați 5: 1-19 –

 

INTRODUCERE: Se spune, de multe ori greșit, că femeia este un vas mai slab. Dar de multe ori Dumnezeu lucrează tocmai prin astfel de vase. De altă parte, referitor la lepra spirituală, de multe ori ne place să arătăm cu degetul spre alții, însă uităm să arătăm mai întâi spre noi.

I. IZBĂVIRE PRIN VASE „SLABE

  1. LUCA 4: 27 – Probabil că Naaman avea o urmă de credință în el. Dar cu siguranță că Domnul avea un plan cu el.
  2. Soția lui Naaman a ascultat de sfatul fetiței. Acest lucru înseamnă că fetița a căpătat credibilitate înaintea ei.
  3. Naaman a ascultat de sfatul fetiței. Așadar, fetița a căpătat credibilitate și înaintea lui Naaman. Culmea este că același Naaman care nu a pus la îndoială cuvintele fetiței, s-a îndoit de cuvintele unui adult, care pe deasupra era și prooroc: Elisei (v. 11, 12).
  4. Împăratul Siriei a ascultat de sfatul fetiței. Așadar, indirect, fetița a căpătat credibilitate și înaintea împăratului.
  5. Naaman a ascultat de slujitorii săi. Ce bine ar fi ca cei puși în dregătorii înalte să se înconjoare numai de consilieri (sfătuitori) buni!

II. CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?

Raportându-ne la Naaman, oare cu ce suntem noi mai buni? Mulți spun că toate lucrurile rele se întâmplă oamenilor din cauza lipsei de credință. Oare să fie așa?

Din punct de vedere medical, lepra este o boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific și se caracterizează prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc.

Din punct de vedere spiritual, „lepra” este o „boală” spirituală „contagioasă”, „cronică”, produsă de păcatul care este în om și se caracterizează prin lucruri, fapte și atitudini care sunt împotriva voinței lui Dumnezeu.

Așadar, ne întrebăm încă o dată: CARE ESTE „LEPRA” NOASTRĂ?

Așa cum spuneam, mulți arată cu degetul spre „lepra” altora, dar uită de „lepra” lor – MATEI 7: 1-6 (în Biblie textul poartă în titlu și expresia „paiul și bârna”, pe care eu am numit-o „paiul și parul”).

Să enumerăm câteva cauze ale „leprei” noastre luate numai din cele 10 porunci! (Ele sunt mult mai multe.)

  1. Te-ai închinat vreodată la alți dumnezei, sfinți și sfințișori? – AI FOST LEPROS!
  2. Te-ai închinat vreodată la icoane, statui, cruci etc.? – AI FOST LEPROS!
  3. Ai luat vreodată în glumă sau în batjocură / bășcălie Numele Domnului? – AI FOST LEPROS!
  4. Ai lipsit vreodată de la adunare în ziua de odihnă? – AI FOST LEPROS!
  5. Ai fost neascultător față de părinți? – AI FOST LEPROS!
  6. Ai ucis vreodată? – AI FOST LEPROS!
  7. Ai (prea)curvit vreodată? – AI FOST LEPROS!
  8. Ai furat vreodată? – AI FOST LEPROS!
  9. Ai mărturisit vreodată strâmb împotriva aproapelui tău sau ai mințit vreodată? – AI FOST LEPROS!
  10. Ai poftit vreodată la un lucru sau la o ființă care nu sunt ale tale sau ai invidiat pe aproapele tău care le deține? – AI FOST LEPROS!

Dar am o veste bună pentru tine: LEPRA TA A FOST VINDECATĂ LA GOLGOTA!

CONCLUZIE: 1. Uneori alegem să ascultăm de persoanele considerate mai „slabe”, desconsiderând pe cele „tari”.

                       2. Am fost cu toții „leproși”, dar prin jertfa de la Golgota am fost curățiți pentru vecie.