AJUTOR UMANITAR – CANCER ENDOMETRIAL

DRAGII MEI FRAȚI ȘI SURORI,

De atâtea ori am mijlocit pentru ajutor pentru alte persoane, din familia mea extinsă sau din afara ei, toți pocăiți. De data aceasta vin cu o cauză mult mai specială. Specială pentru că este vorba despre soția mea.

Despre ce este vorba, practic?

Începând din data de 30.04.2023, timp de aproximativ o lună de zile, soția mea a avut o scurgere de sânge (hemoragie) vaginală anormală. În timpul acestei hemoragii a eliminat inclusiv niște cheaguri, ceea ce m-a pus serios pe gânduri. În data de 02.06.2023 m-am prezentat cu ea la secția de obstetrică-ginecologie a spitalului Nicolae Malaxa, unde a fost examinată și internată pe loc. În urma patologiei pe care o prezenta, i s-a făcut chiuretaj uterin biopsic și hemostatic, i s-a făcut tratament specific în cazul metroragiilor perimenopauzale (diagnostic prezumtiv) și i s-a recoltat o probă de biopsie. Evoluția postchiuretaj a fost una favorabilă. Biopsia se face în cazul în care există o suspiciune de cancer. În data de 29 iunie soția mea a fost sunată de către medicul de la spitalul Malaxa care s-a ocupat de examinarea biopsiei prelevate de la ea și care i-a spus că i-a ieșit rezultatul de la biopsie și că trebuie să se prezinte cât mai repede la spital ca să-i spună ce este de făcut în continuare deoarece acest rezultat nu este deloc bun. Când am auzit asta parcă ceva m-a trăsnit direct în creștetul capului, deoarece am înțeles cam despre ce este vorba. Astfel, în data de 30 iunie ne-am prezentat la secția Colposcopie a spitalului Malaxa de unde am ridicat buletinul histopatologic pe care este scris următorul diagnostic: „Aspectul histopatologic pledează pentru adenocarcinom endometrial de tip endometrioid bine diferențiat (G1) cu diferențiere scuamoasă, infiltrativ. Cod: 8380/3”. Am înțeles, atunci, foarte bine care este situația. Atunci, brusc, jumătate din mine s-a îmbolnăvit odată cu soția mea. În timp ce ne deplasam spre camera de gardă de la Ginecologie ca să stăm de vorbă cu medicul soția mea m-a rugat în repetate rânduri să-i spun ce scrie în foaie, dar mi-a fost foarte greu și îi tot spuneam să așteptăm să vorbim cu medicul. Până la urmă i-am spus, dar am stat tot timpul lângă ea și am încurajat-o că totul va fi bine. Așa cum cred, dealtfel, și acum. Cu toate astea, această veste a fost o lovitură grea și pentru mine și pentru ea. După ce a sosit medicul, am stat de vorbă cu el și ne-a spus că trebuie să mergem la cabinetul de oncologie teritorial de care aparținem  (Călărași), după care va trebui ca soția mea să se interneze la Institutul Oncologic din București unde va trebui să se opereze și apoi, ulterior, să urmeze o radioterapie.

Iată de ce apelez la dumneavoastră, deoarece posibilitățile noastre financiare sunt limitate, am 3 bănci la care plătesc rate lunare și nu am posibilitatea să plătesc tratamentul și intervenție chirurgicală. Nu știu cât o să coste, dar știu că ne vor trebui bani pentru toate astea, plus transport și, posibil alte analize. Vă rog în Numele Domnului, ajutați-ne! Orice ajutor este binevenit! Cine nu ne poate ajuta financiar, vă rog să vă rugați pentru soția mea! „13. Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
14. Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
15. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
(Iacov 5:13-16)

Medicul nostrum Suprem să intervină așa cum știe El! Eu am încredere în El deoarece ne-a promis că soția mea va fi vindecată. Eu cred că boala asta este spre proslăvirea Numelui Său!

Pentru cei care doriți să ne ajutați financiar, voi atașa mai jos documentele medicale care atestă că nu suntem niște șarlatani, ci suntem oameni cu temere de Dumnezeu.

Pentru cine nu ne poate ajuta financiar, rugați-vă pentru noi ca Domnul să dea biruință! Sunt bine încredințat că acolo unde El pune mâna, rana se vindecă. Amin!

P.S.1: Dacă doriți, vă rog să dați acest mesaj mai departe și Domnul să lucreze după sfântă voia Sa. Mulțumesc!

P.S.2: Pentru cine dorește, pot pune la dispoziție numărul meu de telefon.

Conturi bancare: RO26RZBR0000060007920266 deschis la Raiffeisen Bank România pe numele Puchea Dorel (contul meu de salariu, în lei);

RO87RNCB0292171998110001 deschis la Banca Comercială Română pe numele Puchea Dumitra (contul de pensie al mamei mele, în lei);

REVOLUT: IBAN: RO76BREL0005535069740100 (în lei) pe numele Puchea Dorel;

REVOLUT: SWIFT: LT683250014390076982 (în valută) (pe numele Puchea Dorel.

Vă mulțumesc din suflet și Domnul Isus să vă răsplătească!

Sămânța bună

sâmbătă, 31 august

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului.

Psalmul 102.17

Răspunsul Domnului

Fiind dintr-o familie foarte săracă, Grigore, un băiat de opt ani, nu primea de la nimeni bani de buzunar. Doar mama îi mai dăruia când și când câte o copeică, nu mai mult. Odată însă cineva i-a oferit o jumătate de rublă. Grigore avea acum cincizeci de copeici și se considera un adevărat bogătaș. El scotea moneda din buzunar, o examina și o punea la loc, pipăind-o grijuliu cu degetele, pentru a se convinge că nu dispăruse. Grigore își făcea tot felul de planuri, chibzuind în minte cum să-și cheltuiască mai bine banii. Dar deodată, când și-a vârât pentru a suta oară mâna în buzunar ca să-și pipăie comoara, s-a pomenit cu buzunarul gol. Și-a întors pe dos buzunarele, a scotocit peste tot prin casă, prin curte, prin grădină, dar nu și-a găsit nicăieri banii.

Seara, băiatul s-a dus la culcare în cea mai proastă dispoziție. Tocmai când era gata să se pună în pat, și-a adus aminte că nu s-a rugat, așa cum îl învățase mama din fragedă copilărie. „Eu mi-am pierdut banii. La ce mai sunt bune acum rugăciunile mele? Astăzi am să mă culc fără să mă rog.“

Dar, în clipa când era gata să ațipească, o voce lăuntrică i-a spus în șoaptă: „Trebuie să-ți fie rușine că nu te-ai rugat astăzi, căci ești credincios și Îl cunoști pe Dumnezeu …“. Glasul conștiinței îi șoptea întruna: „Tu nu te-ai rugat astăzi. Așa fac oare copiii cuminți și credincioși? Ridică-te îndată și roagă-te Domnului!“.

Grigore s-a dat jos din pat, s-a lăsat pe genunchi… și deodată a simțit sub picior ceva tare și rece, un obiect mic și rotund. El a privit în jos și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Pe podea, lângă pat, sub genunchiul pe care se lăsase să se roage Domnului, zăcea moneda pierdută!

De pe Youtube – Florin Dan – Cortul intalnirii Biserica Betel din Ramnicelu 2017 – Dumnezeu te iubeste

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (46) – „ÎNAINTEA AUTORITĂȚILOR”

„46. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul. ”
(Psalmi 119:46)

Într-o meditație anterioară vorbeam despre a asculta sau nu de autorități. Astăzi aș vrea să vorbim tot despre autorități, însă dintr-o cu totul altă perspectivă.

Apostolii au fost chemați sau aduși în câteva rânduri înaintea împăratului, autoritatea politică supremă în stat, și a marelui preot, autoritatea religioasă supremă, ca să dea seamă de credința lor și de predicarea lui Hristos mulțimilor. Împăratul se temea ca nu cumva, în acest fel, să-i fie subminate puterea și autoritatea. De asemenea, au fost duși și înaintea autorităților religioase ale vremii (Sinedriului). Au fost bătuți și amenințați cu moartea. Însă TOTDEAUNA au știut ce să răspundă, pentru că Domnul Isus îi înștiințase mai dinainte, spunându-le: „Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.” (Matei 10:18-20). Când Petru și Ioan au fost duși înaintea Sinedriului ca să dea socoteală pentru că „îndrăzniseră” să vindece un bolnav, cel dintâi i-a înfruntat în Numele Domnului Isus Hristos, spunându-le: „Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” (Faptele apostolilor 4:9-11). În felul acesta le-a predicat pe Isus, de care ei se lepădaseră și pe care Îl răstigniseră. Pentru că ei știau că acesta este adevărul (vezi versetul 16 din același capitol), dar pentru că se temeau ca vestea aceasta să nu cumva să se răspândească și ei să-și piardă autoritatea și câștigul, i-au amenințat și le-au poruncit să nu mai vorbească nimănui în Numele Domnului Isus. Petru, însă, le-a răspuns că lucrul acesta n-ar fi corect înaintea lui Dumnezeu, așa că și-au continuat lucrarea la care fuseseră chemați: aceea de vestire a Evangheliei. Preoții din ziua de azi, care reprezintă autoritatea religioasă în stat și care nu de puține ori au strânse legături cu autoritățile publice, fac același lucru: împiedică creștinii să le vestească Evanghelia oamenilor ca să nu-și piardă autoritatea și câștigurile, uneori substanțiale. Dar cum lucrarea lui Dumnezeu trebuie să meargă mai departe, personal m-am gândit să-l pun pe lista mea de rugăciune pe preotul din satul meu ca Dumnezeu să-i schimbe inima. Vă îndemn pe toți să faceți la fel pentru preoții pe care îi cunoașteți!

De asemenea, duși înaintea împăratului ucenicii au avut posibilitatea să-i vestească acestuia Evanghelia. Este binecunoscută cuvântarea lui Pavel ținută înaintea împăratului Agripa (vezi Faptele Apostolilor cap. 26), când acesta i-a povestit de-a fir a păr cum el așteaptă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu (adică învierea morților), cum s-a întors el la Domnul Isus prin întâlnirea aceea „de gradul trei” de pe drumul Damascului, așadar când el a avut ocazia să-i vestească Evanghelia chiar împăratului. Acesta, însă, la tot ceea ce i-a mărturisit Pavel a dat un răspuns în doi peri: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” (Faptele apostolilor 26:28). La care Pavel, plin de Duhul Sfânt, i-a răspuns: „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” (Faptele apostolilor 26:29). Știm cu toții că Agripa a ales să nu asculte de îndemnul lui Pavel. Așadar nu este atribuția noastră să forțăm pe cineva să fie un adevărat creștin. Nu putem noi da mântuirea. Dar atribuția noastră este să vestim evanghelia oricărui om, cu orice risc, inclusiv autorității religioase și politice. FĂ AȘA ȘI VEI FI BINECUVÂNTAT!

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (44) – „ÎMPLININD BIBLIA ÎN ȘI PRIN VIAȚA NOASTRĂ”

„44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. ”
(Psalmi 119:44)

Ca să analizăm acest verset, îl putem împărți în trei părți distincte: „voi păzi”, „Legea Ta” și „necurmat, totdeauna și pe vecie”. Să le luăm pe rând!

1. „Voi păzi”. Ce înseamnă „a păzi”? Explicația pe care o dă dicționarul în acest context este: „A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc.”. Așadar, când vine vorba despre Cuvântul Domnului, cu atât mai mult nu-i de joacă! Mulți dintre oameni cred că dacă se pocăiesc este suficient, nu mai trebuie să facă nimic. Sunt unii care nici măcar nu citesc cu regularitate Biblia. Dar psalmistul spune aici că nu este suficient nici măcar cititul Bibliei. De ce? Din două motive la fel de importante. Primul este acela că de multe ori Dumnezeu vrea să ne vorbească prin intermediul Bibliei. Dar cum să ne vorbească El dacă noi nu medităm la Cuvintele Sale? Biblia este scrisoarea de dragoste a Lui pentru noi, trebuie să o citim cu inima deschisă și îndrăgostită de Dumnezeu, numai așa putem înțelege mesajul Lui pentru noi. Apoi, al doilea motiv este acela că Biblia trebuie să fie un standard de viață pentru toți creștinii. Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)
2. „Legea Ta”. Cel care este pus să păzească, trebuie să păzească Nu poate să nu păzească nimic, ar fi un lucru fără sens. Iar acel ceva trebuie să aibă o anumită valoare. Nimeni nu angajează un paznic ca să păzească lucruri fără valoare. În situația noastră, noi trebuie să păzim Legea Domnului, adică Cuvântul Său. Asta înseamnă că acesta are valoare. Însă pentru a păzi Cuvântul Domnului nu trebuie doar să-L cunoaștem la nivel intelectual (cu mintea), ci trebuie să-L și împlinim (cu inima și cu fapta) în viața noastră. Și fariseii și saducheii cunoșteau Tora, dar nu o împlineau în viața lor. Iată de ce Ioan Botezătorul i-a mustrat spunându-le: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Matei 3:7-8)
3. „Necurmat, totdeauna și pe vecie”. Este o repetare de termeni sinonimi (care au același sens). De ce a ales psalmistul această exprimare? Nu știu. Dar părerea mea este că această repetare este ca și cum ai spune: „în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Interpretarea care îmi vine în minte este aceea că Biblia, Cuvântul Domnului, este veșnică așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este veșnic. Sigur, este doar o interpretare. Cert este că noi trebuie să împlinim Cuvântul Domnului întotdeauna, în viața aceasta și în veșnicie. Cine împlinește Biblia în viața aceasta, automat o va împlini și în veșnicie pentru că, așa cum ea este veșnică, la fel și sufletul nostru este veșnic. Cine nu o împlinește în viața asta, în veșnicia iadului nu va mai avea posibilitatea s-o împlinească. Așa că, drag prieten, CAUTĂ ȘI ÎMPLINEȘTE BIBLIA ACUM, CÂT MAI AI TIMP! MAI TÂRZIU POATE VEI VREA ACEST LUCRU, ÎNSĂ NU VEI MAI PUTEA! DOMNUL SĂ-ȚI DEA PUTERE!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (43) – „CUVÂNTUL CARE ADUCE ROADE ȘI JUDECATĂ”

„43. Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.”

(Psalmi 119:43)

Probabil că în mintea fiecărui creștin se naște o întrebare, legitimă dealtfel, atunci când citește acest verset: poate Dumnezeu, Cel ce pune Cuvântul Său în gura credincioșilor, să Și-L ia înapoi? La prima vedere am fi tentați, așa cum și eu am fost, să spunem că NU. Dar, analizând mai în amănunțime, am constatat un lucru care acum mi se pare logic. Cuvântul Domnului este al Lui, este proprietatea Lui. El pune Cuvântul Său în mintea, inima și implicit gura credincioșilor cu scopul de a aduce roade, dar apoi Cuvântul se întoarce la El, cu tot cu roadele pe care le-a adus: „tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11). Așadar, dacă este al Lui, nu poate El să facă ce vrea cu ceea ce-i aparține? Dacă Dumnezeu este Stăpân, nu poate face El ce vrea cu ce este al Său? Firește că da!

Psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu să nu ia cuvântul adevărului din gura sa căci nădăjduiește în judecățile Sale. Cuvântul Domnului aduce mângâiere, dar aduce și judecată. Iar judecata Domnului este dreaptă. Va veni o vreme când Domnul va face judecata între cei buni și cei răi, între cei drepți și cei nedrepți, între cei credincioși și cei necredincioși. Dacă cineva care încă nu s-a hotărât să-L urmeze pe Hristos citește aceste rânduri, îl sfătuiesc să facă astăzi acest pas. Hristos bate la ușa inimii sale! Vremea este aproape și judecata Domnului stă să înceapă. Drag prieten care nu ești împăcat cu Dumnezeu, cum vei sta atunci în fața Domnului? Iată ce spune El: „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” (Matei 25:31-46)

DRAG PRIETEN CARE ASTĂZI ÎNCĂ ÎL MAI LAȘI PE DOMNUL ISUS SĂ BATĂ LA UȘA INIMII TALE, GRĂBEȘTE ȘI DESCHIDE-I! EL ESTE NERĂBDĂTOR SĂ INTRE LA TINE ȘI SĂ STEA CU TINE LA MASĂ, SĂ-ȚI ASCULTE TOATE NECAZURILE TALE ȘI SĂ TE IA PE BRAȚUL SĂU! NU MAI AMÂNA, MÂINE POATE FI PREA TÂRZIU! FII BINECUVÂNTAT!

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (42) – „OCĂRILE, SCRIPTURA ȘI CUNUNA”

„42. Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău.”

(Psalmi 119:42)

Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce unii oameni te batjocoresc? Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni nu te pot suferi, deși nu le-ai făcut nimic rău? Dimpotrivă, poate au fost momente când le-ai făcut bine, dar totuși ei te batjocoresc și ți se împotrivesc uneori. Și dacă ți-ai pus astfel de întrebări, ai găsit vreun răspuns? La ce concluzie ai ajuns? Ei, bine, am să-ți spun concluzia la care am ajuns eu.

În lumea de astăzi invidia este din ce în ce mai mare. Dacă oamenii văd că Dumnezeu este de partea ta și te binecuvântează, intervine invidia. De ce tu să ai mai mult și ei nu? De ce animalele tale să fie sănătoase și ale lor nu? Dumnezeu ne binecuvântează zi de zi, și cu cât El ne binecuvântează mai mult, cu atât Satan urlă mai tare împotriva noastră. O vorbă din popor spunea până mai deunăzi: „Să moară capra vecinului!”. Acum această vorbă a fost schimbată: „Să moară vecinul ca să-i iau capra!”. Asta pentru că „vulpea dacă nu ajunge la struguri, zice că-s acri”, ca să folosesc tot un proverb. Problema nu este asta. Noi știm că oamenii ne batjocoresc pentru că și pe Domnul Isus L-au batjocorit, nu-i o noutate. Problema nu-i aici. Problema care se pune este cum răspundem noi la batjocuri.

Am avea două posibilități de a răspunde.

1. „ochi pentru ochi” (Exodul 21: 24). Adică am putea și noi să-i ocărâm pe cei care ne ocărăsc. Cine ne-ar putea împiedica? Dar ce rost ar avea? Oare în felul acesta i-am face să tacă? Se stinge, oare, focul cu paie? Și în această situație cu ce am fi noi mai buni, mai deosebiți decât ei? Răspuns: cu nimic, firește. În această situație, intervine a doua posibilitate.
2. „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
   Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12). Așadar, Domnul Isus ne cheamă să ne bucurăm când suntem batjocoriți. Poate că lucrul acesta nu ne este foarte la îndemână. Poate că atunci când sufletul tău este înțepat de batjocurile oamenilor firea te-ar îndemna să te răzbuni. Poate că te gândești că ai tot dreptul s-o faci. Și eu am avut uneori astfel de gânduri. Dar haideți să ne amintim ce-i spunea Domnul Isus lui Petru când acesta a vrut să-L apere cu sabia: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Așadar, Domnul Isus avea posibilitatea să se răzbune pe călăii Săi, dar totuși nu a făcut-o pentru că știa că Scripturile trebuiau să se împlinească în ceea ce-L privea. Tot în Scripturi Domnul Isus a spus despre noi: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

Așadar, Domnul Isus nu a spus că voi fi scutiți de necazuri sau de ocări. Atunci OARE NU SE CUVINE OARE CA ȘI NOI SĂ NE SUPUNEM ÎN ASCULTARE ȘI CU CREDINȚĂ ȘI SĂ LĂSĂM SCRIPTURILE SĂ SE ÎMPLINEASCĂ ȘI ÎN DREPTUL NOSTRU? AJUTĂ-NE, DOAMNE, ȘI DĂ-NE PUTERE CA SĂ RĂBDĂM PÂNĂ LA CAPĂT ȘI SĂ PRIMIM CUNUNA DUPĂ CARE ALERGĂM!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (40) – „DINCOLO DE NĂZUINȚE”

„40. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! ”
(Psalmi 119:40)

Inima fiecăruia dintre noi are diverse năzuințe. Unele dintre ele sunt năzuințe materiale legate de profesie (oamenii își doresc să aibă diverse meserii care le plac și, dacă este posibil, le aduc și ceva mai mulți bănuți), de întemeierea unei familii frumoase, de posesiuni materiale (mașini de lux, vile, conturi „grase” în bănci etc.). În general, astfel de năzuințe le au tinerii. Odată trecut de 40 de ani vezi că unele s-au împlinit, altele au rămas la stadiul de dorință. Nu totul ni se împlinește.

Pe plan spiritual, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Dacă îți dorești cu adevărat un lucru iar acel lucru este după voia Domnului, atunci ai toate șansele ca năzuința ta să se împlinească. Domnul Isus a spus: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. ”(Marcu 11:24). Nu-i totul să îți dorești, trebuie ca lucrul pe care ți-l dorești să fie după voia lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu nu-ți va da niciodată un lucru care contravine Bibliei. Am auzit, spre exemplu, că unii, înainte de a pleca la furat spun: „Doamne-ajută!”. Cum să te ajute Dumnezeu la furat când una dintre cele zece porunci spune: „Să nu furi!”? Nu Dumnezeu este Cel care te ajută în această situație, ci Satan. Se spune că Satan are trei obiecte: o furcă, o pătură și o tobă. Cu furca te împinge să faci lucruri rele. Tu, care ești „creștin”, spui: „Cum să fac așa ceva? Mă vede Dumnezeu!”. Atunci el repede vine cu pătura și spune: „Nu te vede, că te acopăr eu.”. Și tu faci acel lucru, convins că Dumnezeu nu vede. Dar Satan, șiret și pervers cum este, după ce ai făcut lucrul pe care nu trebuia să-l faci, se apucă și bate toba. Și în felul acesta află toată lumea „ce a făcut «pocăitul» ăla”. Așadar, ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se îndeplinească! Dar s-ar putea să nu-ți fie de ajutor, ci dimpotrivă, să te afunde în mocirlă.

Omul lui Dumnezeu, însă, își dorește lucruri plăcute lui Dumnezeu, își dorește să trăiască în neprihănire, nu în păcat și promiscuitate. Nu este, însă suficient să-ți dorești. Dincolo de năzuințele noastre este ÎMPLINIREA. DOAMNE, TE ROG SĂ NE ÎMPLINEȘTI NĂZUINȚELE NOASTRE CARE SUNT DUPĂ VOIA TA ȘI SĂ NE ÎMPIEDICI SĂ NE DORIM LUCRURI CARE CONTRAVIN VOII TALE PENTRU NOI!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (37) – „O PRIVIRE LIMPEDE”

„37. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! ”
(Psalmi 119:37)

 

În fiecare zi privirea noastră este podidită de lucruri murdare, de lucruri care au pervertit lumea. Un proverb spune că ochii sunt ferestrele sufletului. Așadar, ce ne intră prin ochi, ajunge în suflet. Poate că te trezești dimineață și îți propui ca astăzi să fii mai sfânt decât ieri, dar seara, când îți pui o mână sub cap pe perna ta și te autoanalizezi vezi că, de fapt, în loc să te faci mai sfânt te-ai afundat și mai mult în păcat și ești mai nesfânt decât ai fost ieri. Trebuie să ne pocăim și de lucrul acesta. Trebuie ca totdeauna să ne propunem standarde și țeluri mai înalte decât ieri și să ne luptăm să le și atingem. Însă trebuie și să ai mai multă grijă în ce direcție privești.

Poate că deschizi televizorul ca să te uiți puțin la știri și tocmai este pauză de publicitate. Vezi o reclamă deocheată și dai să schimbi canalul. Acolo, același lucru. Poate că din greșeală schimbi pe un canal pentru adulți. Închide-l de urgență! Poate nu știai, dar orice telecomandă are un buton de STOP. Dacă nu știi să o folosești, să știi că și televizorul are un buton de STOP. Folosește-l cu încredere! Dacă crezi că nu te poți abține, vinde-l! Scapă de el, altfel s-ar putea ca Satan să-ți fure sufletul! Poate că ți-ai cumpărat un ziar în drum spre locul unde mergi, iar odată ajuns ești nerăbdător să-l răsfoiești ca să afli ultimele noutăți, căci ai plecat devreme de acasă și nu ai avut vreme să vezi știrile. Însă deschizi ziarul taman la „Fata de la pagina 5” sau la rubrica „Meteo” unde te așteaptă o fată mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, ca să-ți ilustreze ție ce mare caniculă este. De parcă n-ai simți asta chiar pe pielea ta! Dacă ți se întâmplă asta, mai bine închide-l sau, eventual, aruncă-l în foc! E mai bine să ardă el decât să arzi tu! Poate că, în drumul tău zilnic spre locul de muncă, treci pe lângă chioșcurile de ziare unde sunt afișate, la vedere, copertele viu colorate și lucioase ale unor reviste pe care vezi cine știe ce lucruri. Dacă lucrurile acelea nu converg cu credința ta, dacă tu crezi că lucrurile acelea ar putea să te facă să păcătuiești, nu-ți întoarce privirea după ele, sunt otrăvitoare! Sau poate că, acasă fiind, pierzi ore în șir în fața calculatorului pe Facebook sau pe alte rețele de socializare și nu mai ai timp să te întâlnești cu Domnul tău. În situația aceasta, calculatorul devine dintr-un lucru util și necesar un hoț de timp și de suflet. Așa că dacă nu știi să-ți gestionezi cum trebuie timpul, e mai bine să-ți desființezi contul sau conturile de Facebook ca să ai mai mult timp de cititul Bibliei, de rugăciune și pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi place să fii copilul Lui, nu un rob al Facebook-ului!

Poate mai sunt și alte lucruri la care nu m-am gândit. Dar dacă tu crezi că aceste lucruri te fac rob, renunță la ele! Domnul Isus a spus: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. ” (Ioan 15:15). Iar apostolul Pavel afirmă: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. (…) Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. (…) Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. ” (Romani 6:16-22)

            DOAMNE, AJUTĂ-NE SĂ FIM ROBI AI NEPRIHĂNIRII!

 

AMIN!

MEDITAȚII ZILNICE PE MARGINEA PSALMULUI 119 (36) – „RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORI ȘI PENTRU LUCRĂTORI!”

„36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig! ”
(Psalmi 119:36)

Dumnezeu pune oameni în fruntea poporului ca să-l conducă cu înțelepciune și cu dreptate, ca să-l hrănească din Cuvântul Sfânt. Dar în ultimul timp se întâmplă uneori ca păstorii să „mulgă” oile, și așa slabe, de „grăsimea laptelui”. Cuvântul Domnului rostit prin proorocul Ieremia spunea: „Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.” (Ieremia 23:1). Sunt păstori și „ciobani”. Două categorii, strict delimitate. „Ciobanii” nu hrănesc turmele, dar le mulg, le jefuiesc și le dau altora spre „tăiere”: „Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: „Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!” Şi păstorii lor nu le cruţă. ” (Zaharia 11:5). Nu se gândesc, însă, că la un moment dat vor rămâne fără turmă: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” (Ezechiel 34:2-10). Ce vor face ei? De unde vor mai mânca ei? Li s-a încredințat un popor, o biserică și nu au fost în stare să o conducă, ce se va alege mai departe de „slujirea” lor? Praful și pulberea, asta se va alege!

Sunt, însă, păstori, oameni adevărați ai lui Dumnezeu, care se sacrifică pentru biserică, pentru norodul pe care Dumnezeu li l-a încredințat, de multe ori în detrimentul familiei, parcurgând zeci sau sute de kilometri ca să se bucure împreună cu frații. Personal, am bucuria să am un astfel de păstor, dedicat lucrării lui Dumnezeu, om cu credință reală, care nu este remunerat de biserică, trebuind să lucreze pentru ca să-și poată întreține familia. Ei, bine, Dumnezeu binecuvântează lucrarea acestor păstori de suflete și facă să propășească în mâinile lor. Aici, însă, intervine și rolul bisericii. De multe ori, pe lângă greutatea slujbei se întâmplă ca acești păstori se întâmplă să sufere din cauza anumitor lucruri care se petrec în biserică. Este, oare, corect acest lucru? Este corect ca, în loc să ne purtăm sarcinile unii altora, să mai punem încă un morman de pietre în spinarea păstorului?, Nu, sigur că nu! De aceea, închei meditația de azi, spunându-vă: nu e ușor să fii un păstor corect! Știind lucrul acesta, vă rog în Numele Domnului Isus: RUGAȚI-VĂ PENTRU PĂSTORII ȘI LUCRĂTORII DIN BISERICĂ! PURTAȚI-I ÎN RUGĂCIUNE! EI SE ROAGĂ PENTRU TOATĂ BISERICĂ, AȘA CĂ BISERICII NU-I ESTE GREU SĂ SE ROAGE PENTRU O SINGURĂ PERSOANĂ ȘI FAMILIA ACESTEIA! MULȚI PĂSTORI CAD PENTRU CĂ NU SUNT SUSȚINUȚI DE BISERICĂ. FRAȚILOR, ȘI EI SUNT OAMENI, RUGAȚI-VĂ PENTRU EI ȘI BINECUVÂNTAȚI-I ÎN NUMELE DOMNULUI, NU-I MAI CRITICAȚI! POATE CĂ UNEORI GREȘESC, DAR NOI TOȚI GREȘIM UNEORI ÎN DECIZII. DOMNUL SĂ NE DEA O INIMĂ ÎNȚELEAPTĂ ȘI IUBITOARE!

 

AMIN!