„39. Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate. ”
(Psalmi 119:39)
Mai întâi vreau să stabilim din capul locului foarte bine un lucru. Ocara despre care vorbește psalmistul David NU vine de la Dumnezeu. Dumnezeu NU ocărăște pe nimeni. Să vedem de ce.
Explicația dicționarului pentru cuvântul „ocară” este următoarea: Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. Este foarte adevărat că de multe ori Dumnezeu alege să mustre pe cei care greșesc, însă mustrarea nu îmbracă niciodată forma jignirii, a umilirii sau a ofensei, pentru că Dumnezeu mustră cu dreptate, dar și cu dragoste. El nu mustră pe cineva ca să-l dărâme, ci ca să-l facă să se îndrepteze și să i se consolideze credința.
Am ținut să fac această precizare pentru o mai bună înțelegere a sensului textului biblic. Așadar, în cazul acestui verset explicația concretă ar fi că Dumnezeu îi mustră pe oameni cu o mustrare care uneori doare, dar care vindecă. Când medicul îți face un vaccin te doare, dar știi că în felul acesta „șansele” de a te îmbolnăvi de boala respectivă scad drastic. Uneori Dumnezeu este nevoit să ne „vaccineze” împotriva păcatului care ne invadează și ne infectează zi de zi viața. Și dacă este să punem în balanță boala cu vaccinul, constatăm că boala doare mai tare.
În concluzie, DECÂT SĂ TE ÎMBOLNĂVEASCĂ (POATE DEFINITIV) PĂCATUL, MAI BINE ACCEPTĂ „VACCINUL” (MUSTRAREA) DOMNULUI! DOARE, DAR ÎȚI VINDECĂ SUFLETUL ȘI ȚI-L SCAPĂ DE LA O MOARTE SPIRITUALĂ IMINENTĂ!
AMIN!