EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)


Scrie un comentariu

Domnul este aproape


sâmbătă, 31 august

Arată-mi, Te rog, gloria Ta!

Exod 33.18

Uimitoare cuvinte, ieșite de pe buzele unui om care deja văzuse mult din gloria lui Dumnezeu! Trecuseră peste patruzeci de ani de când el refuzase să fie numit fiul fiicei lui faraon, alegând ocara lui Hristos, în loc de plăcerile Egiptului. De atunci, Dumnezeu îi vorbise din rugul aprins, îi dovedise puterea Sa lovind Egiptul cu cele zeci plăgi, îl eliberase pe Israel trecându-l prin Marea Roșie și coborâse pe Muntele Sinai cu foc, cu un cutremur, cu sunetul de trâmbiță și cu un glas care a clătinat pământul. Moise văzuse, într-adevăr, câte ceva din gloria Domnului.

Acum însă, preaiubitul Său popor Israel căzuse adânc. Ei își făcuseră un vițel de aur, amestecând idolatria și corupția într-o sărbătoare care merita din plin mânia aprinsă a lui Dumnezeu. Doar datorită mijlocirii fierbinți și puternice a lui Moise a fost această mânie oprită. În această situație deosebit de mișcătoare, Moise s-a oferit să fie șters din cartea lui Dumnezeu, numai să fie poporul iertat.

Călătoria către țara promisă avea să continue. Domnul urma să-i dea lui Moise tot ceea ce era necesar pentru a conduce poporul acolo: prezența Sa, harul Său, călăuzirea Sa. Însă, mai presus de toate acestea, Moise dorea să vadă gloria lui Dumnezeu. O dorință înțeleaptă, pentru Moise și pentru noi! Nu există nimic în închinarea sau în slujba pentru Dumnezeu care să nu fie legat de gloria Sa. Avem nevoie de oameni care să fie ca Moise, ale căror fețe să strălucească de gloria lui Dumnezeu și ale căror cuvinte și acțiuni să dovedească timpul petrecut în prezența Lui! Doamne, arată-ne gloria Ta!

G. W. Steidl


Scrie un comentariu

Sămânța bună


sâmbătă, 31 august

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului.

Psalmul 102.17

Răspunsul Domnului

Fiind dintr-o familie foarte săracă, Grigore, un băiat de opt ani, nu primea de la nimeni bani de buzunar. Doar mama îi mai dăruia când și când câte o copeică, nu mai mult. Odată însă cineva i-a oferit o jumătate de rublă. Grigore avea acum cincizeci de copeici și se considera un adevărat bogătaș. El scotea moneda din buzunar, o examina și o punea la loc, pipăind-o grijuliu cu degetele, pentru a se convinge că nu dispăruse. Grigore își făcea tot felul de planuri, chibzuind în minte cum să-și cheltuiască mai bine banii. Dar deodată, când și-a vârât pentru a suta oară mâna în buzunar ca să-și pipăie comoara, s-a pomenit cu buzunarul gol. Și-a întors pe dos buzunarele, a scotocit peste tot prin casă, prin curte, prin grădină, dar nu și-a găsit nicăieri banii.

Seara, băiatul s-a dus la culcare în cea mai proastă dispoziție. Tocmai când era gata să se pună în pat, și-a adus aminte că nu s-a rugat, așa cum îl învățase mama din fragedă copilărie. „Eu mi-am pierdut banii. La ce mai sunt bune acum rugăciunile mele? Astăzi am să mă culc fără să mă rog.“

Dar, în clipa când era gata să ațipească, o voce lăuntrică i-a spus în șoaptă: „Trebuie să-ți fie rușine că nu te-ai rugat astăzi, căci ești credincios și Îl cunoști pe Dumnezeu …“. Glasul conștiinței îi șoptea întruna: „Tu nu te-ai rugat astăzi. Așa fac oare copiii cuminți și credincioși? Ridică-te îndată și roagă-te Domnului!“.

Grigore s-a dat jos din pat, s-a lăsat pe genunchi… și deodată a simțit sub picior ceva tare și rece, un obiect mic și rotund. El a privit în jos și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Pe podea, lângă pat, sub genunchiul pe care se lăsase să se roage Domnului, zăcea moneda pierdută!


Scrie un comentariu

Plan biblic – Pildele lui Isus – ziua 12


Devoțional

BURUIENI IN GRĂDINĂ, SORTAREA PEȘTILOR

Ambele pilde ne arată, printre altele, că frecventarea unei biserici, chiar şi pentru o perioadă lungă de timp, nu echivalează întotdeauna cu o inimă nouă şi cu o relaţie cu Isus. În acest sens, ar trebui să ne examinăm inima pentru a fi siguri că ne bazăm pe Hristos și nu pe creștinismul nostru, pentru mântuirea noastră. 

Te-ai surprins vreodată spunând, „O, am fost întotdeauna un creştin”, sau „O, am frecventat întotdeauna biserica”, atunci când ai fost întrebat despre mărturia ta? Sunt mai importante cunoştinţele din Scriptură decât relaţia ta cu Hristos? Te bazezi pe neprihănirea ta, în loc să-ți cultivi dorinţa de sfinţenie? Încerci să te menții pe „linia de plutire a mântuirii” în loc să faci cunoscută Evanghelia și astfel să contribui la avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu? 

Aceste pilde nu sunt o scuză pentru a evita păcatul evident în biserică. Liderii bisericii nu trebuie sã lase neobservate situațiile in care membrii păcătuiesc. Cu toate acestea, în loc să devenim detectivi spirituali și să ne punem astfel în situația de a găsi „buruienile” din biserica noastră și din bisericile din jurul nostru, ar trebui să ne examinăm inimile pentru a vedea dacă vreo buruiană își face loc acolo!

‘Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina și legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’” ‘ Matei 13:24-30 https://my.bible.com/bible/191/MAT.13.24-30
‘Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din ţarină.” El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. Atunci , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă. ‘ Matei 13:36-43 https://my.bible.com/bible/191/MAT.13.36-43
‘ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.” „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” , i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. ‘ Matei 13:47-51 https://my.bible.com/bible/191/MAT.13.47-51


Scrie un comentariu

Cuvinte din CUVÂNT – 31.08.2019


„1. Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer. 2. Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. 3. Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri: 4. ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea. 5. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. 6. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. ” (Coloseni 4:1-6)