EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

FUMATUL (6)

Un comentariu


Reeditare din data de 27 iunie 2011

Creștinii din zilele noastre fumează (5)

6) Dacă fumatul este ceva rău, atunci de ce a mai făcut Dumnezeu tutunul?

În Biblie, în cartea Genezei, la capitolul 1, se spune că atunci când a fost creată vegetația, după ce Domnul Dumnezeu a făcut ca pe pământ să răsară tot soiul de plante, uitându-se la ele, „Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.” (Genesa 1: 12) Iată, deci, că El a fost mulțumit de toate plantele care apăruseră pe pământ. Asta înseamnă că a fost mulțumit și de planta numită tutun.

De ce? Nu știm. Necazul este, însă, altul.

Lucrurile făcute de Dumnezeu pot fi folosite spre bine, dar și spre rău.

Să luăm un exemplu dintr-un alt domeniu și anume: metalele. Printre atâtea lucruri pe care le-a creat Dumnezeu, El a făcut și tot felul de metale. Ce bune și folositoare pentru om sunt metalele, mai ales fierul. Câte unelte nu se fac din fier sau din oțel? Și cât de mult folos nu aduc ele omului! Ce te-ai face fără cuțit, ac, foarfece, ciocan, cuie sau ferăstrău? Dar tot din fier oamenii și-au făcut săbii, vârfuri de sulițe și de săgeți, pe urmă au făcut puști, pistoale, tunuri, tancuri, mitraliere și tot felul de alte arme cu care s-au omorât unii pe alții. A făcut Dumnezeu ceva rău că a creat metalele? Desigur că nu! Oamenii au făcut rău, când le-au folosit în scopuri distructive!

La fel este și cu planta numită tutun. Nu putem să știm exact de ce a creat-o Dumnezeu așa. Nu este exclus ca ea să aibă și unele întrebuințări la care până acum prea puțini s-au gândit. Însă, indiferent dacă ar fi fost folosită sau nu, dacă oamenii ar fi lăsat-o în pace planta aceasta putea să crească în sălbăticie, pe câmp, în pădure sau pe șanț, la marginea drumului, ca atâtea alte plante sălbatice. Și dacă nimeni nu i-ar fi dat nicio atenție, ea n-ar fi făcut rău nimănui. Cine îl pune pe om s-o răsădească și s-o cultive pe ogor în loc să cultive acolo plante mult mai folositoare? Cine îl pune s-o recolteze, s-o usuce, să-i toace mărunt frunzele și să facă din ele țigări?

Iată, deci, că întrebarea „de ce a făcut Dumnezeu tutunul?” pe care o pun unii nu are niciun rost. Dumnezeu a făcut multe lucruri, dar oamenii le folosesc pe unele spre propria lor distrugere. Tutunul nu e vinovat că există, omul este vinovat, pentru că îl cultivă și apoi îi dă o întrebuințare degradantă spre propria lui distrugere, și asta, desigur, la îndemnul Diavolului.

După ce am discutat problema aceasta, să vedem acum ce putem să spunem despre fumat atunci când examinăm obiceiul acesta în lumina adevărurilor eterne ale Bibliei.

(Va urma.)

Autor: Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 49 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie

Un gând despre „FUMATUL (6)

  1. Pingback: FUMATUL (15) « Un blog din suflet, pentru suflet

Lasă un răspuns, dar fără jigniri și vulgarități! Acestea vor fi șterse și înlocuite cu (...).

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.